ICCJ. Decizia nr. 718/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 1 iulie 2003 reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâții C.I. și C.A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1546 din 12 mai 1998 de Biroul notarial public Pitești.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat, că C.I.(tatăl său) a vândut la 12 mai 1998 sorei sale C.A. suprafața de 1500 mp teren intravilan, bun ce făcea parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei lor mame și soție supraviețuitoare C.M. Având calitatea de moștenitor alături de C.I., iar terenul fiind bun succesoral arată reclamantul în continuare, acesta trebuia să-și dea consimțământul la vânzarea făcută de tatăl său, către sora sa C.A.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 4591 din 24 noiembrie 2003 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea acestuia împotriva celor doi pârâți obligându-l pe reclamant la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către C.I.
în esență, s-a reținut ca fondată excepția lipsei calității procesuale active, față de împrejurarea că reclamantul nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare intervenit între pârâți, contract în raport de care C.C. are calitatea de terț.
Cum, potrivit art. 1020 și art. 1021 C. civ., doar părțile unui contract sinalagmatic pot cere rezoluțiunea contractului, în cazul în care una dintre ele nu îndeplinește obligațiile asumate, evident că, în speță, acțiunea reclamantului care nu a fost parte în contract, a fost considerată nefondată și respinsă ca atare.
Soluția pronunțată de judecătorie, a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care, prin decizia nr. 495/A din 15 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului, care a fost obligat să plătească lui C.I. 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii.
Fără să invoce vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., C.C. a criticat instanța imputându-i că în soluția pronunțată, nu a ținut seama de faptul că, terenul, dobândit de tatăl său prin moștenire de la bunica acestuia, ar fi devenit bun comun prin căsătorie și că, a fost înstrăinat înainte de dezbaterea succesiunii rămase de pe urma mamei sale, fără consimțământul reclamantului. A mai criticat soluția instanței și pentru aceea că, i-a respins acțiunea pe considerentul că bunul a fost atribuit în lotul pârâtului, deși în momentul formării loturilor terenul era vândut.
Recursul este neîntemeiat.
Așa după cum rezultă din expunerea rezumată a situației bazată pe actele și lucrările dosarului, reclamantul a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1546 din 12 mai 1998, prin care C.I.(tatăl reclamantului) a vândut fiicei sale C.I.A. (sora reclamantului) suprafața de 1500 mp teren situat în intravilanul comunei Cotmeana, punctul "vatra casei", dobândit de vânzător prin moștenire de la părinții predecedați.
Certificatul de moștenitor nr. S 464/1960 din 13 martie 1961 emis de notariatul de Stat Argeș (dosar 6138/2003 al Judecătoriei Pitești) atestă că terenul ce face obiectul vânzării este proprietatea vânzătorului, respectiv a pârâtului C.I.
în certificatul de moștenitor nr. 413 din 25 septembrie 1997 emis de BNP P.E. la deschiderea succesiunii de pe urma defunctei C.M.M., în care figurează ca moștenitori C.I. soț supraviețuitor și C.I.C. fiu, se menționează la pct. I lit. b) bunurile imobile, construcții, aflate pe terenul bun propriu al soțului supraviețuitor, situat în comuna Cotmeana, dobândit de acesta prin moștenire în baza certificatului de moștenitor 464/1960.
Așadar, terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui rezoluțiune a fost solicitată de reclamantul care are calitate de terț față de acest contract, nu face parte din succesiunea autoarei C.M., situație față de care în mod corect instanțele au constatat că acțiunea lui C.C. este neîntemeiată și au respins-o ca atare.
Dar, chiar în ipoteza că terenul vândut, ar face parte din succesiunea autoarei C.M., este de reținut că în urma partajului succesoral ce a format obiectul dosarului nr. 13336/1997 al Judecătoriei Pitești, acest teren a căzut în lotul pârâtului vânzător C.I.(filele nr. 23 și 24 din dosarul instanței de fond), așa încât și din acest punct de vedere motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi luate în considerare.
Pentru considerentele menționate, recursul declarat de reclamantul C.C. a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 703/2005. Civil → |
|---|
