ICCJ. Decizia nr. 705/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată, reclamantul A.D. a chemat în judecată pârâtele SNP, Schela de petrol Stoina și SC Foraj Sonde SA Stoina solicitând ca, în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, să fie obligate să răspundă notificărilor nr. 178/N/2001 și nr. 220/N/2002 pe care li le-a adresat.
Pârâtele au lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii.
Prin sentința civilă nr. 177 din 11 septembrie 2002, Tribunalul Dolj a admis cererea și a obligat pârâta SNP Petrom SA, sucursala Petrom Craiova, Schela Stoina. să se pronunțe prin decizie motivată asupra notificării nr. 178/N/2001 din 19 septembrie 2001 înregistrată la BEJ R.V.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta SC Foraj Sonde SA Stoina să se pronunțe prin decizie motivată asupra notificării nr. 220/N din 12 februarie 2002 înregistrată la BEJ R.V.
în motivarea sentinței, în esență, s-a reținut că deși reclamantul le-a notificat în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, pârâtele nu s-au pronunțat asupra notificărilor, obligație ce le revenea în conformitate cu dispozițiile art. 23 din același act normativ, sens în care se impune admiterea cererii.
împotriva acestei sentințe a declarat apel sucursala Petrom Craiova invocând că la judecată în primă instanță a fost încălcat dreptul său la apărare întrucât, nu i-a fost comunicată copia cererii de chemare în judecată iar citația a fost primită la sediul său abia la data de 30 august 2002, motiv pentru care nu a putut să-și formuleze apărări din lipsă de timp.
Pe fondul cauzei, apelanta arată că reclamantul nu i-a transmis actele doveditoare ale dreptului de proprietate al autorului său și, respectiv, dovada calității sale de moștenitor, caz în care, în mod greșit, prima instanța a reținut culpa sa în omisiunea emiterii deciziei cu privire la notificarea transmisă.
Prin decizia civilă nr. 234 din 13 decembrie 2002 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de sucursala Petrom Craiova în contradictoriu cu intimații SNP Petrom SA Stoina, SC Foraj Sonde SA Stoina, A.D. și Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor.
în motivarea deciziei, în esență, s-a reținut că la judecată în primă instanță, apelanta a fost reprezentată prin consilierul său juridic, caz în care dreptul la apărare i-a fost respectat precum și faptul că reclamantul a depus dovezile referitoare la titularul dreptului de proprietate și la calitatea sa de moștenitor, aspecte evidențiate și în cuprinsul notificărilor, împrejurare în care, în mod just prima instanță, în raport de dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a admis cererea dedusă judecății.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta sucursala Petrom Craiova invocând incidența art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.
în motivarea recursului, pârâta arată că nici cu ocazia notificărilor și nici în cursul judecății reclamantul nu a depus la dosar documente care să ateste calitatea de proprietar a autorului lui, A.N.
Totodată, recurenta arată că nu are personalitate juridică, iar pârâta Schele Stoina este un punct de lucru caz în care, în mod greșit, instanțele de fond nu au citat în proces SNP Petrom SA București, unitate abilitată potrivit legii să emită, în condițiile Legii nr. 10/2001, decizii.
Totodată, se arată că pârâta Societatea de Foraj Sonde Stoina, este o firmă privată care nu are nici o legătură cu "Petrom".
Recursul este întemeiat.
în drept, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptățite la restituirea imobilelor în condițiile art. 20 și urm. din același act normativ, au obligația de a notifica în termenul legal, persoana juridică deținătoare a imobilului și de a anexa notificării actele doveditoare ale dreptului de proprietate, iar în cazul moștenitorilor, și pe cele care atestă această calitate.
Potrivit art. 23 din același act normativ, are obligația să se pronunțe asupra cererii persoanei îndreptățite, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, unitatea deținătoare, adică acea unitate care are drept de dispoziție asupra imobilului, prin organele sale de conducere, organe a căror competență se analizează și se stabilește în raport de situația juridică specifică a fiecărei unități deținătoare.
în consecință, în baza rolului activ, instanța investită cu soluționarea unor cereri întemeiate pe dispozițiile legale menționate are obligația de a verifica dacă persoana juridică chemată să răspundă unei notificări are calitate de "unitate deținătoare" a imobilului a cărei restituire în natură se solicită, precum și, dacă aceasta are, prin organele sale de conducere, drept de dispoziție asupra imobilului, în sensul de a fi abilitată să emită decizie sau, după caz, dispoziție motivată cu privire la cererea ce i-a fost adresată.
Or, în speța dedusă judecății instanțele au omis să analizeze aspectele menționate.
Astfel, așa cum rezultă din conținutul hotărârilor judecătorești criticate, instanțele, cu o motivare neconvingătoare, au dispus obligarea unei sucursale (unitate fără personalitate juridică), sucursala Craiova a SNP Petrom SA, a unui punct de lucru al SNP Petrom SA, Punctul Stoina, de asemenea, fără personalitate juridică, și a unei alte societăți comerciale, SC Foraj Sonde SA Stoina, societate care, prin motivele de recurs se susține a fi o societate cu capital privat și fără vreo legătură cu SNP Petrom SA, în contradictoriu și cu Statul Român, fără vreo motivare cu privire la calitatea acestuia, să răspundă notificărilor formulate de reclamant.
Or, omisiunea verificării de către instanțele de fond, a îndeplinirii de către pârâtele chemate în judecată, a calității de "unitate deținătoare", cerință impusă prin dispozițiile art. 20 și urm. din Legea nr. 10/2001, este esențială și echivalează cu o necercetare a fondului pricinii deduse judecății.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ, recursul a fost admis, a fost casată decizia recurată precum și sentința primei instanțe și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceluiași tribunal.
Cu ocazia rejudecării tribunalul urmează să stabilească calitatea persoanelor chemate în judecată de către reclamant precum și să analizeze și celelalte critici formulate de recurent prin cererea de recurs, sub formă de apărări.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 489/2005. Civil → |
|---|
