ICCJ. Decizia nr. 7092/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7092
Dosar nr. 30.740/1/2005
(nr. vechi 13737/2005)
Şedinţa publică din 15 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi înregistrată la data de 8 decembrie 2003 la Tribunalul Timiş reclamanţii B.K. şi B.R. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Timişoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze dispoziţia nr. 2215 din 29 octombrie 2003 emisă de pârât prin care le-a fost respinsă notificarea privind imobilul situat în Timişoara şi să se admită cererea privind măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul amintit, corespunzătoare diferenţei dintre valoarea despăgubirilor încasate şi valoarea reală pentru construcţie, restituirea în natură a terenului iar dacă nu este posibil, acordarea de măsuri reparatorii.
În motivare au arătat că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 223/1974 (terenul fără plată), iar notificarea le-a fost respinsă cu motivarea că preluarea nu s-a făcut abuziv.
Reclamanţii şi-au precizat acţiunea de două ori solicitând chemarea în judecată şi a pârâţilor Consiliul local al municipiului Timişoara şi Ministerul Finanţelor Publice şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice la emiterea de titluri de valoare nominală corespunzătoare sumei care urma a fi stabilită prin expertiză tehnică.
Prin sentinţa civilă nr. 1756 din 4 iulie 2005 Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 2215 din 29 octombrie 2003 emisă de Primarul municipiului Timişoara, a obligat pârâtul să soluţioneze în fond notificarea şi a respins acţiunea faţă de pârâţii Consiliul Local Timişoara şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că reclamanţii au fost proprietarii imobilului revendicat care a trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 972 din 30 mai 1977 în temeiul Decretului 223/1974 cu plata de despăgubiri pentru construcţii, imobil înstrăinat ulterior în baza Legii nr. 112/1995, iar vânzarea necontestată. Este adevărat că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevăd că în cazul în care persoana a făcut cerere de plecare definitivă din ţară şi a înstrăinat locuinţa către stat preluarea nu a fost abuzivă dar pe de o parte Legea nr. 10/2001 dispune şi cu privire la imobilele preluate cu titlu şi, pe de altă parte, aceste norme aprobate prin hotărârea de guvern modifică o lege care este un act normativ cu forţă superioară.
Acţiunea a fost respinsă faţă de pârâţii Consiliul Local Timişoara şi Ministerul Finanţelor Publice cu motivarea că în această etapă de soluţionare a notificării nu au calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii şi pârâtul Primarul municipiului Timişoara au formulat apel.
Recurenţii critică hotărârea pentru că tribunalul trebuia să stabilească şi să acorde măsurile reparatorii solicitate, trebuia să dispună restituirea parţială în natură a terenului.
Mai este criticată hotărârea pentru că greşit a fost respinsă acţiunea pârâtei de Consiliul local al municipiului Timişoara. Se solicită obligarea primarului la emiterea dispoziţiei privind propunerea de acordare a despăgubirilor faţă de faptul că natura măsurilor reparatorii nu a fost stabilită.
Pârâtul critică hotărârea în esenţă, pentru că imobilul a intrat cu titlu în proprietatea statului potrivit art. 1.4 lit. B) din HG 498/2003.
Prin Decizia civilă nr. 1807 A din 18 octombrie 2005 Curtea de Apel Timişoara a respins apelurile.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut cu privire la apelul reclamanţilor, în esenţă, că instanţa nu se putea substitui organului emitent şi că obligaţia emiterii dispoziţiei revine Primarului Municipiului Timişoara.
Cât priveşte recursul pârâtului instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 constituie un abuz atât preluările de stat cu titlu cât şi cele fără titlu.
Împotriva acestei decizii atât reclamanţii cât şi pârâtul au formulat recurs.
Primarul municipiului Timişoara invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., fiind reluate criticile formulate în apel şi susţinându-se că imobilul a fost preluat cu titlu.
Reclamanţii îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reluând criticile din apel.
Instanţa de fond trebuia ea însăşi să acorde măsurile solicitate, trebuia să dispună restituirea parţială în natură a terenului înscris în C.F. Timişoara. În mod greşit s-a menţinut soluţia primei instanţe cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Timişoara.
Se solicită obligarea Primarului la emiterea dispoziţiei privind propunerea de acordare a despăgubirilor faţă de faptul că natura măsurilor reparatorii nu a fost stabilită.
Recurenţii reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pârâtului Primarul municipiului Timişoara.
Primarul municipiului Timişoara a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului reclamanţilor.
Intimatul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat prin întâmpinare respingerea ambelor recursuri.
Recursurile sunt nefondate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. vor fi respinse pentru considerentele ce vor urma.
În ce priveşte recursul pârâtului Primarul municipiului Timişoara, aceasta critică hotărârea în esenţă pentru că preluarea imobilului s-a făcut cu titlu. Această critică este nefondată şi va fi respinsă ca atare.
Legea nr. 10/2001 statuează asupra regimului juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În art. 2 din lege se defineşte ce se înţelege prin imobilele preluate abuziv, în această categorie intrând atât imobilele preluate cu titlu cât şi cele preluate fără titlu, dispoziţiile fiind pe deplin aplicabile cu privire la imobilul solicitat prin cererea introductivă de instanţă.
În ce priveşte recursul reclamanţilor şi acesta va fi respins.
Examinând legalitatea hotărârilor în raport de criticile formulate Înalta Curte reţine că recursul reclamanţilor nu este întemeiat în sensul consideraţiilor ce succed.
Prin dispoziţia nr. 2215 din 29 octombrie 2003 Primarul municipiului Timişoara a respins notificarea reclamanţilor cu motivarea că imobilul a intrat cu plată în proprietatea statului şi trecerea nu s-a făcut abuziv.
Se constată că Primarul municipiului Timişoara a respins cererea fără a analiza temeinicia cererii în funcţie de actele doveditoare depuse. S-a emis o dispoziţie ilegală în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 căci situaţia juridică a imobilului se regăseşte la art. 2 lit. g) din lege. Faţă de această situaţie, atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au pronunţat hotărâri legale.
Şi critica privind respingerea calităţii procesuale pasive a Consiliului local al municipiului Timişoara cât şi solicitarea ca Primarul să fie obligat la emiterea dispoziţiei privind acordarea despăgubirilor vor fi respinse, deoarece sunt corecte consideraţiile instanţei de fond pentru această etapă de soluţionare a notificării.
În consecinţă, cum hotărârile sunt în întregime legale şi temeinice recursurile vor fi respinse ca nefondate conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza II.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii B.K. şi B.R. şi pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 1807 din 18 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 709/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 708/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
