ICCJ. Decizia nr. 4339/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 10 iunie 2002 reclamanta Ș.C.A. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Orașului Moreni pentru restituirea terenurilor și construcțiilor expropriate prin Decretul nr. 119/1948, solicitată prin notificare la Primăria Orașului Moreni, fără rezultat.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă prin sentința civilă nr. 1550 din 21 octombrie 2002 a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei la Tribunalul Dâmbovița.
Aceasta din urmă instanță prin sentința civilă nr. 4881 din 10 octombrie 2003 a respins cererea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta, în temeiul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, a notificat pe pârâta Primăria Moreni pentru restituirea imobilelor.
Deoarece până la momentul introducerii acțiunii nu s-a emis o decizie în sensul Legii nr. 10/2001, nu se poate primi o contestație a reclamantei și ca urmare a respins acțiunea ca prematur introdusă.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 507din 19 decembrie 2003 a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a respins ca nefondat apelul reclamantei.
S-a reținut în motivarea acestei soluții, împrejurarea că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în raport de pretențiile reclamantei ca pe lângă restituirea în natură s-a referit și la despăgubiri bănești. S-a mai constatat că în mod corect instanța a apreciat ca prematură contestația câtă vreme nu există o dispoziție care să fie contestată.
împotriva acestei soluții reclamanta a declarat în termen legal recurs. Critica s-a referit la netemeinicia și nelegalitatea hotărârii în raport de dispozițiile art. 26 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 pe care a fost întemeiată acțiunea. S-a criticat soluția de respingerea acțiunii ca prematură cu ignorarea dovezilor prezentate de reclamantă la dosar.
Recursul este fondat.
Reclamanta a adresat o notificare Primăriei Orașului Moreni înregistrată la nr. 754 din 17 februarie 2002 așa cum rezultă din documentul de la dosar.
Față de împrejurarea că Primăria nu i-a dat nici un răspuns la notificarea de restituire în natură a imobilelor (terenuri expropriate prin Decretul nr. 119/1948 cu construcții și utilaje) reclamanta s-a adresat instanței la 10 iunie 2002.
Nici la 10 iunie 2002 și nici pe parcursul procesului pârâta Primăria Orașului Moreni nu a emis o dispoziție motivată de primar care să răspundă la notificarea pentru restituirea în natură a imobilelor, teren și construcție expropriate.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, unitatea notificată este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare.
Chiar dacă petentul nu a depus actele cu privire la care instituția notificată l-a atenționat, nu se poate amâna sine diae emiterea unei decizii sau dispoziții iar o acțiune în fața instanțelor promovată de petentul în expectativă, după termenul mai sus menționat nu poate fi calificată drept prematură în raport cu tăcerea instituției notificate cu atât mai mult cu cât nici pe parcursul procesului pârâta primăria nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.
Ca urmare, se constată că în mod nelegal s-a considerat de instanța de apel corectă soluționarea cauzei, pe cale de excepție și deci se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4281/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 710/2005. Civil → |
|---|
