ICCJ. Decizia nr. 717/2005. Civil. Revizuire. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 717.
Dosar nr. 28055/1/2005
Nr. vechi 11593/200.
Şedinţa publică din18 septembrie 2006
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. 2532 din 21 iulie 2005, revizuentul H.N. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii H.P., E.D., E.E. şi Ş.E.C., să se dispună revizuirea deciziei nr. 850/2005 pronunţată de secţia a III-a civilă a Curţii de Apel Bucureşti, întrucât nici la pronunţarea acesteia, după cum nici la pronunţarea deciziei nr. 627/2004 a aceleiaşi instanţe, nu s-a avut în vedere hotărârea definitivă ce anula actele subsecvente efectuate în baza deciziei civile nr. 2863/A din 26 februarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, respectiv încheierea din 11 mai 2004.
A susţinut revizuentul existenţa unor hotărâri potrivnice, respectiv, încheierea Tribunalului Bucureşti din 11 mai 2004 şi Decizia Curţii de Apel a cărei revizuire a cerut-o, invocând în drept dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 940 din 1 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faţă de obiectul revizuirii, de temeiul invocat şi de dispoziţiile art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ.
Astfel învestită, Înalta Curte urmează să reţină următoarele cu privire la cererea de revizuire:
- Obiectul căii extraordinare de atac formulate în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îl reprezintă încheierea din 11 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti şi Decizia nr. 850 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin încheierea pronunţată la 1 mai 2004 în dosarul nr. 2241/2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis cererea formulată de H.N. şi a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 2863/A din 26 septembrie 2000 a aceleiaşi instanţe, în sensul că numele părţilor vor fi citate corect H.N. şi H.A., ca apelanţi-pârâţi, iar numele intimatei-reclamante, ca H.E.A.
În ce priveşte Decizia nr. 850 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a, prin aceasta s-a respins ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de H.N. (împotriva deciziei nr. 627 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a), contestaţie prin intermediul căreia s-a invocat săvârşirea unor erori materiale în judecarea cauzei, constând în faptul că nu s-a ataşat dosarul de fond şi că instanţa ar fi validat hotărâri nelegale, prin care s-a admis o acţiune a reclamantului, nesemnată şi netimbrată.
Considerentul pentru care a fost respinsă contestaţia în anulare a fost acela al neîndeplinirii cerinţei art. 318 alin. (1) C. proc. civ., pentru existenţa unor erori materiale.
Raţiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. constă în evitarea încălcării puterii de lucru judecat a unei hotărâri, prin pronunţarea unei a doua hotărâri care să contrazică ceea ce s-a statuat deja în mod irevocabil.
În speţă, se pretinde că s-ar afla în situaţie de contradicţie o încheiere prin care, încuviiţându-se cererea formulată în condiţiile art. 281 C. proc. civ. s-a dispus îndreptarea unei erori materiale (cu privire la numele părţilor, menţionate greşit în considerentele hotărârii) şi o decizie prin care s-a respins o contestaţie în anulare, constatându-se că nu există eroare materială în sensul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Susţinând existenţa contradictorialităţii între cele două hotărâri, revizuentul se află în confuzie asupra noţiunii de eroare materială în reglementarea, diferită, dată prin cele două texte procedurale.
Astfel, în timp ce dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. vizează greşelile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale (asemănătoare) din hotărâri sau încheieri, dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. vizează altfel de erori materiale, care pot fi îndreptate prin intermediul contestaţiei în anulare. Este vorba de erori procedurale, de ordin formal (şi nu de greşeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ.).
În consecinţă, prin admiterea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi respingerea unei contestaţii în anulare fundamentate pe art. 318 C. proc. civ., nu se poate ajunge în situaţia de contradicţie a hotărârilor prevăzută de art. 322 pct. 7.
În plus faţă de aceste considerente, trebuie avut în vedere faptul că aspectele rezolvate pe calea procedurală a îndreptării de eroare materială, nu sunt rezultatul unor dezbateri contradictorii [părţile putând fi chemate numai pentru a da anumite lămuriri, conform art. 281 alin. (2) C. proc. civ.] şi a dezlegării unor probleme litigioase pentru ca încheierea pronunţată în aceste condiţii să se poată bucura de puterea lucrului judecat (care să fie eventual, încălcată printr-o hotărâre ulterioară).
Reţinându-se aşadar, neîndeplinirea cerinţei art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru existenţa unor hotărâri contradictorii, cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de H.N. împotriva deciziei civile nr. 850 din 27 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7319/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 709/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
