ICCJ. Decizia nr. 73/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 19 noiembrie 2002 reclamanta Asociația F.U.A.M. Iași a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună reintegrarea reclamantei în spațiul situat în Iași.
Prin sentința civilă nr. 13074 din 18 noiembrie 2003 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată acțiunea, soluție confirmată de Curtea de Apel Iași, care, prin decizia civilă nr. 354 din 19 martie 2004, a respins ca nefondat apelul promovat de B.I. și B.R., în calitate de reprezentanți ai reclamantei.
împotriva deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs B.I.R. și B.I., în calitate de reprezentanți ai reclamantei Asociația F.U.A.M. Iași care au susținut că în mod greșit nu s-a dispus reintegrarea în spațiul litigios deoarece s-a făcut dovadă, prin mai multe ordine de plată, că reclamanta a achitat la zi chiria și că recurenta a făcut numeroase demersuri pentru reînnoirea contractului de locațiune.
Recursul nu este fondat.
Prin contractul de închiriere nr. 1730 din 14 octombrie 1992, RA L. Iași (în prezent D.A.F.I.S. Iași), unitate aflată în subordinea pârâtului, a pus la dispoziția reclamantei spațiul situat în Iași, contractul având inițial ca termen de valabilitate perioada 1 aprilie 1992 - 31 decembrie 1992. Ulterior, în luna iunie 1993, părțile au încheiat un act adițional, perioada de închiriere fiind stabilită de la 1 ianuarie 1993, la 31 decembrie 1993, dată după care nu s-a mai convenit o nouă prelungire a contractului de locațiune.
Pentru lipsa titlului locativ, Primarul municipiului Iași, prin dispoziția nr. 1211 din 30 iunie 1998, a dispus evacuarea reclamantei din spațiul situat în Iași.
Este adevărat că, inițial, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 11339/1998 a dispus suspendarea dispoziției de evacuare, dar ulterior, aceiași instanță, prin sentința nr. 13202 din 6 octombrie 2000 (hotărâre irevocabilă), a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 17.139.283 lei cu titlu de chirie reținând, cu autoritate de lucru judecat, că nu a operat tacita relocațiune a contractului de închiriere nr. 1730/1992 și a actului adițional nr. 655/1993.
întrucât instanțele au reținut în mod judicios că reclamanta nu deține nici un titlu care să-i confere un drept locativ asupra spațiului în litigiu și că nici nu a operat tacita relocațiune, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 789/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 718/2005. Civil → |
|---|
