ICCJ. Decizia nr. 742/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 742
Dosar nr. 4058/200.
Şedinţa publică din 2 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 8158/2002, reclamanţii B.A.I.Ş. şi B.O.V. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, SC E. SA Cluj şi SC I.D.I.T. SRL Bucureşti solicitând să se constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. nr. 113284 Cluj Napoca, nr.top. 46769/1, 4769/2, 4769/3, 4769/4, situat în Calea D şi compus din casă de cărămidă cu fundaţii din beton şi acoperită tip terasă sau şarpanta din lemn cu învelitoarea din ţiglă, compusă din 21 de birouri, 21 ateliere, 3 magazii, 2 grupuri sociale, 2 vestiare, 2 duşuri, 5 boxe, 1 cabină portar, 1 cameră tablou electric, 1 cameră distribuţie şi teren în suprafaţă de 2.094 mp, imobil înscris iniţial în C.F. 8825 Cluj şi care a constituit proprietatea antecesorilor B.A., B.E. şi B.R.
Reclamanţii au mai solicitat instanţei să constate că se încadrează în categoria persoanelor îndreptăţite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a imobilului descris mai sus şi să fie obligată persoana deţinătoare a imobilului să emită decizie sau dispoziţie de restituire, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că sunt moştenitorii proprietarilor tabulari, care au locuit în imobil până în 1962. Prin Decizia nr. 1740 din 10 decembrie 1960 a Sfatului Popular al oraşului Cluj, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 218/1960, iar prin Decizia nr. 855/1963 a aceluiaşi organ, imobilul a fost trecut în administrarea operativă a I.I.O.E.M. Cluj.
În anul 1995, imobilul este transcris în C.F. 113284 cu titlu drept proprietate în favoarea SC E. SA Cluj care, în baza contractului autentificat sub nr. 1091 din 1 octombrie 1997, îl vinde pârâtei SC I.D.I.T. SRL Bucureşti.
Reclamanţii susţin că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut abuziv, fără titlu.
La data de 12 aprilie 2001, reclamanţii au notificat pe toţi pârâţii, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, dar nu au primit răspuns, situaţie în care au sesizat instanţa competentă.
Prin sentinţa civilă nr. 82 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, s-au disjuns capetele de cerere privind constatarea nulităţii absolute a trecerii în proprietatea Statului Român şi privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1091 din 1 octombrie 1997, înregistrându-se într-un dosar cu număr nou.
Capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să emită decizie sau dispoziţie, după caz, de restituire a fost reţinut spre judecare şi a fost respins ca prematur formulat. S-a reţinut că acţiunea a fost extinsă şi faţă de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca.
Excepţia prematurităţii acţiunii a fost ridicată din oficiu de instanţă, în temeiul prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reţinându-se că, atâta timp cât acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu se află în curs de soluţionare, dreptul reclamanţilor de a solicita restituirea lui nu s-a născut, procedura prealabilă şi obligatorie administrativă fiind suspendată.
S-a menţionat că nu s-a dispus suspendarea judecăţii pentru că art. 244 pct. 1 C. proc. civ. presupune ca dreptul pus în discuţie să fie născut şi actual, dezlegarea pricinii trebuind să atârne de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate.
Apelul a fost respins ca tardiv, prin Decizia civilă nr. 97 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
S-a reţinut că apelul a fost declarat la data de 15 aprilie 2003, iar comunicarea sentinţei s-a făcut la 28 martie 2003.
Potrivit art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, iar apelul a fost declarat peste termenul legal.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, motivat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamanţii arată că au domiciliul în Germania, respectiv Elveţia şi că au luat cunoştinţă de sentinţa instanţei de fond abia la data de 31 martie 2003, când le-a fost trimisă prin fax de o persoană împuternicită să le verifice corespondenţa de la adresa din Bucureşti unde au cerut să le fie comunicate actele de procedură.
În susţinerea recursului, reclamanţii au invocat şi dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., arătând că domiciliul în străinătate constituie un motiv care i-a împiedicat să ia cunoştinţă de sentinţă la data comunicării ei la adresa din Bucureşti. În acest sens au depus certificatele de moştenitor nr. 10 şi respectiv 11 din 27 ianuarie 2003 prin care se atestă calitatea lor procesuală activă, dar şi faptul că B.A.J.(I.)Ş. are domiciliul în Germania, iar reclamantul-recurent B.O.V. are domiciliul în Elveţia.
Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează.
Sentinţa nr. 82 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, a fost comunicată reclamanţilor, la adresa din Bucureşti, la data de 28 martie 2003, în condiţiile art. 92 alin. (4) şi (6) coroborat cu art. 100 C. proc. civ.
Această adresă este menţionată în mod expres în acţiune, în completarea şi în extinderea acesteia, precum şi în toate cererile din dosarul de fond, fără nici o trimitere la dispoziţiile art. 93 sau art. 98 C. proc. civ.
De altfel, aceeaşi adresă apare menţionată ca adresă de domiciliu a reclamanţilor atât în apel cât şi în recurs.
Prin urmare, comunicarea sentinţei s-a realizat în condiţii legale, iar depunerea cererii de apel la data de 15 aprilie 2003 (data poştei existentă pe plic, conform art. 104 C. proc. civ.) este tardivă, peste termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce conduce la constatarea că recursul este nefondat, urmând a fi respins [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
Dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. nu pot fi reţinute în cauză întrucât reclamanţii-recurenţi nu au formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, pentru a face aplicabil textul invocat, cererea a cărei competenţă de soluţionare o avea numai instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.A.I.Ş. şi B.O.V. împotriva deciziei nr. 97 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 743/2005. Civil → |
|---|
