ICCJ. Decizia nr. 7553/2005. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7553
Dosar nr. 27503/2/2005
Şedinţa publică din 28 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la 9 mai 2005, reclamanţii E.D. şi R.M. au chemat în judecată pe pârâta Ş.C. pentru a se constata nulitatea absolută a înfierii, încuviinţată prin Decizia nr. 203 din 6 martie 1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Raionului „Griviţa", precum şi constatarea nulităţii absolute a certificatelor de moştenitori nr. 715 din 19 martie 1982 al notariatului de Stat sectorul 1 Bucureşti şi nr.142 emis la 4 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public M.E.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 799 din 14 iulie 2005 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare şi a respins acţiunea, ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanţii nu justifică un interes în promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a înfierii, întrucât pârâta, unică moştenitoare a înfiatei B.M. a revendicat apartamentele cumpărate de reclamanţi, în baza Legii nr. 112/1995, cu privire la imobilul situat în Bucureşti.
Ca atare, desfiinţarea adopţiei nu ar produce efecte de plano asupra recunoaşterii calităţii de proprietari ai reclamanţilor, întrucât în urma desfiinţării adopţiei, ar putea interveni rudenia firească cu consecinţa existenţei altor categorii de moştenitori care să revendice imobilul preluat în baza Decretului nr. 92/1950.
Împotriva hotărârii Tribunalului Bucureşti au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât instanţa de fond, în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora, cu încălcarea principiului contradictorialităţii procesului civil şi a dreptului la apărare, a reţinut eronat că reclamanţii nu justifică un interes legitim şi actual în promovarea acesteia.
Reclamanţii au arătat că îşi justifică interesul întrucât pârâta S.C. i-a chemat în judecată, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 849/112/1997 şi 309/112/1999 încheiate cu SC R.V. SA şi obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul.
Prin Decizia nr. 1505 A din 9 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a confirmat soluţia tribunalului, prin respingerea apelului reclamanţilor, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii E.D. şi R.M., reiterând motivele din apel referitoare la critica lipsei interesului în promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a înfierii; încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare; ignorarea temeiului juridic al acţiunii şi greşita aplicare a regimului juridic al nulităţii absolute, în sensul că aceasta poate fi invocată de oricine are interes şi oricând, precum şi greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
Toate aceste critici au fost dezvoltate de reclamanţi conform motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Sub toate criticile expuse, recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Cât priveşte primul motiv, referitor la greşita apreciere a instanţei de apel, în sensul că reclamanţii nu justifică un interes legitim şi actual, este de precizat că, în mod corect s-a reţinut că interesul legitim care determină existenţa calităţii procesuale active în acţiunea ce are ca obiect şi constatarea nulităţii unui act juridic trebuie să fie actual, respectiv să vizeze direct raportul juridic dedus judecăţii, ci nu să justifice un raport juridic ce face obiectul unei alte acţiuni în justiţie.
Sub acest aspect, criticile din recurs nu pot fi primite, deoarece instanţa de fond a pus în discuţia contradictorie a părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâta S.C. (fila 28 dosar 1830/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă), astfel cum rezultă din practicaua încheierii de la 12 iulie 2005.
Astfel, s-a reţinut poziţia părţilor, prin punerea concluziilor pe excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei interesului în promovarea unei acţiuni în constatarea nulităţii înfierii.
Ca atare, nu se poate reţine încălcarea principiului contradictorialităţii, excepţiile fiind discutate oral în şedinţa publică şi nici încălcarea dreptului la apărare nu subzistă, întrucât reclamanţii au fost prezenţi şi asistaţi de avocat H.C.A.
Este de arătat că instanţa de apel a răspuns la criticile reclamanţilor, arătând motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Nu subzistă unei analize pertinente, nici criticile din recurs ce vizează ignorarea temeiului juridic al acţiunii şi greşita aplicare a regimului nulităţii actelor juridice, Curtea de Apel Bucureşti reţinând că temeiul de drept al acţiunii îşi are izvorul în Codul Familiei, ci nu intră sub incidenţa Legii nr. 273/2004, care nu era în vigoare la data încuviinţării adopţiei.
Excepţia absolută, peremptorie şi de fond a calităţii procesuale active a fost corect soluţionată de instanţă, în sensul respingerii acesteia, întrucât, pentru a se desfiinţa un act juridic ce-şi are sorgintea în dreptul familiei, reclamanţii trebuiau să invoce motive ale nevalabilităţii actului juridic născut sub imperiul legii în vigoare la data încheierii acestuia.
De altfel, instanţele au arătat că sancţiunea nulităţii absolute intervine atunci când la încheierea actului juridic nu se respectă o normă juridică care ocroteşte un interes general, obştesc, deci a unei norme juridice imperative de ordine publică, care instituie o condiţie de valabilitate pentru încheierea actului juridic.
Instanţele au desluşit corect raportul juridic dedus judecăţii apreciind că reclamanţii, în calitatea acestora de chiriaşi cumpărători ai apartamentelor în baza Legii nr. 112/1995 au solicitat constatarea nulităţii absolute a înfierii, încuviinţată prin Decizia nr. 203 din 6 martie 1959, întrucât moştenitoarea înfiatei B.M., în speţă, pârâta S.C., a promovat acţiune în revendicarea imobilelor cumpărate de reclamanţi.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii E.D. şi R.M. împotriva deciziei nr. 1505/A din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7626/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 755/2005. Civil → |
|---|
