ICCJ. Decizia nr. 7575/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7575
Dosar nr. 9424/200.
Şedinţa din camera de consiliu de la 4 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9988 din 4 noiembrie 2004, Judecătoria Timişoara, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâţii SC B. SA, B.A.V., B.D. ş.a., cererea având ca obiect rectificarea C.F. nr. 16788 Timişoara şi obligarea pârâtei SC Bumbacul SA Timişoara de a încheia cu reclamanta un contract de vânzare-cumpărare pentru terenul de 390 mp înscris în C.F. 8185 Timişoara sau, în cazul în care aceasta refuză, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC S. SRL a declarat apel, criticând sentinţa, pe considerente de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 502 din 2 martie 2005, calificând drept recurs calea de atac exercitată de reclamantă, în raport cu dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Timiş.
La rândul său, Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin Decizia nr. 323/A din 11 mai 2005 s-a declarat necompetent material să soluţioneze calea de atac exercitată în cauză, declinându-şi competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara astfel că ivindu-se conflictul negativ de competenţă între un tribunal şi o curte de apel, cauza a fost înaintată, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că prima hotărâre de declinare a competenţei este cea legală, însă în limitele considerentelor ce succed.
Acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, are ca obiect, aşa cum s-a arătat, obligaţia de a face rectificare C.F. şi intabulare drept de proprietate, petite neevaluabile în bani, circumscrise acţiunilor nepatrimoniale, astfel că în mod corect tribunalul a calificat ca apel, calea de atac exercitată în cauză.
Ulterior naşterii conflictului negativ de competenţă însă, codul de procedură civilă a suferit o nouă modificare potrivit căreia tribunalele sunt competente a soluţiona apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă (art.2 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005).
Corelativ, art. 282 alin. (1) C. proc. civ., în noua redactare, dispune că hotărârile date în primă instanţă de judecătorii sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Cum legea de procedură este de imediată aplicare, data exercitării în cauză a căii de atac fiind, în acest context, lipsită de relevanţă, competenţa de soluţionare revine tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş privind apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 9988 din 4 noiembrie 2004 a Judecătoriei Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7676/2005. Civil. împărţeală judiciară.... | ICCJ. Decizia nr. 7524/2005. Civil → |
|---|
