ICCJ. Decizia nr. 7604/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7604
Dosar nr. 11469/1/2005
Nr. vechi 2772/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 1174 din 21 mai 2004 pronunţată în dosarul nr. 2498/2004 de Tribunalul Cluj, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă a Drumurilor Judeţene Cluj.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă extinsă formulată de reclamanţii D.A., C.V. şi S.L. în contradictoriu cu pârâţii judeţul Cluj prin Consiliul Judeţean Cluj, Regia Autonomă a Drumurilor Judeţene Cluj, Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca.
S-a constatat preluarea abuzivă a imobilului teren în suprafaţă de 1259 mp, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. 1914 Someşani, cu nr.top 702/1/1 şi construcţie, casă de locuit pe fundaţie din piatră, pereţi din zidărie de cărămidă, cu 2 camere, 1 bucătărie şi dependinţe.
S-au respins celelalte petite ale acţiunii.
S-a respins acţiunea faţă de pârâtă Prefectura judeţului Cluj, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea pentru obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că imobilul înscris iniţial în C.F. 1994 Someşeni cu nr.top 702/1/1, loc de casă în suprafaţă de 1259 mp, şi construcţii, casă din paiantă cu 2 camere, 1 bucătărie şi dependinţe, neevidenţiate în C.F., a fost proprietatea reclamantei D.A. şi a soţului acesteia C.V., decedat, ai cărui moştenitori sunt reclamanţii C.V. şi S.L.
În baza Decretului Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 380 din 26 iunie 1963, a trecut în proprietatea Statului Român, cu titlu de expropriere, terenul în suprafaţă de 630 mp, în scopul mutării unui depozit de combustibil şi a unui atelier de reparaţii utilaj rutier în oraşul Cluj.
Ulterior, în temeiul Decretului de expropriere nr. 375 din 4 iulie 1973 a trecut în proprietatea Statului Român şi diferenţa de teren înscrisă în C.F. 1914 Someşeni de 600 mp şi construcţiile aferente în suprafaţă de 119 mp, conform planurilor ce reprezintă anexele decretului, iar utilitatea publică a fost declarată în scopul extinderii bazei de producţie a Direcţiei Judeţene de Drumuri şi Poduri Cluj.
Potrivit art. l pct. 3 lit. a) din HG nr. 498/2004, în cazul special precizat de art. 11 din Legea nr. 10/2001, preluarea imobilelor, în perioada de referinţă prevăzută de acest act normativ, prin expropriere este abuzivă, indiferent dacă sunt sau nu constatate de către instanţă, legea conferindu-i acest caracter.
Pe de altă parte, nevalabilitatea titlului statului trebuie dovedită în măsura în care se invocă, iar simpla menţionare a art. 6 din Legea nr. 213/1998 nu este suficientă pentru încadrarea imobilului la art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe civile au declarat apel judeţul Cluj prin Consiliul judeţean Cluj şi reclamanţii.
În motivarea apelului, reclamanţii au arătat că bunurile care au fost expropriate nu au fost utilizate, în totalitate, astfel că ele trebuie retrocedate, iar din expertiza efectuată în cauză rezultă că terenul în suprafaţă de 335 mp şi locuinţă există în materialitatea lor.
Judeţul Cluj, prin Consiliul judeţean, a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei civile în sensul respingerii acţiunii, cu motivarea că imobilul teren şi construcţii, a fost expropriat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, fiind evaluat, s-au plătit despăgubiri.
Imobilul a fost preluat şi folosit de către D.J.D.P. Cluj, fiind integrat în circuitul activităţii actualei R.A.D.J. Cluj.
Exproprierea s-a făcut în scopul extinderii bazei de producţie a D.J.D.P. Cluj, ceea ce nu presupune în mod obligatoriu şi demolarea construcţiei expropriate, dacă aceasta a putut fi utilizată pentru extinderea activităţii D.J.P. Cluj.
Prin Decizia civilă nr. 2556/A din 15 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 10072/2004 s-a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi, s-a anulat sentinţe civilă în partea privitoare la soluţia dată petitului privind restituirea în natură şi evocând fondul, s-a admis acest petit astfel;
S-a dispus restituirea în natură, către reclamanţi, a imobilului situat în Cluj-Napoca, teren în suprafaţă de 335 mp, înscris în C.F. 1914 Someşeni, nr.top 702/1/1 şi casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie şi dependinţe, potrivit identificării făcute prin raportul de expertiză întocmit de ing. B.G. şi aflat la f.23-28 dosar nr. 260/2003 al Judecătoriei Cluj Napoca, care face parte integrantă din această decizie, planşa nr. 1, f. 28 dosar, condiţionat de rambursarea sumei primite cu titlu de despăgubire, în condiţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. S-a menţinut sentinţa cu privire la celelalte dispoziţii şi s-a respins ca lipsit de interes, apelul pârâtului Judeţul Cluj prin Consiliul judeţean Cluj.
A fost obligată intimata R.A.D.J. Cluj să plătească apelanţilor suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele:
Faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 23.1 din HG nr. 498/2003, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau după caz, dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură formulată de persoana îndreptăţită.
Faţă de această dispoziţie expresă a legii, nu s-a reţinut prematuritatea capătului de cerere privind obligarea la restituirea în natură către reclamanţi a unei părţi din imobil.
Deoarece prima instanţă a soluţionat acest petit pe excepţia prematurităţii, în baza dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ., s-a anulat sentinţa civilă cu privire la acest capăt de cerere şi evocând fondul, s-a constatat următoarele:
Imobilul, în litigiu, teren în suprafaţă de 660 mp şi construcţiile aferente în suprafaţă de 119 mp. situat în Cluj Napoca, proprietatea lui C.V., a fost expropriat în baza Decretului nr. 375/1974.
Potrivit art. 4 din Decretul nr. 467/1979, „imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării acestora în vederea demolării".
Conform art. 1 din Legea nr. 33/1994, „exproprierea de imobile în tot sau în parte se face numai pentru cauză de utilitate publică după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească, iar la art. 35 din lege se arată că, dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică".
În ce priveşte terenul în litigiu, s-a constatat că, în raport de concluziile raportului de expertiză, doar o parte a fost afectat de ridicarea unor construcţii în favoarea beneficiarului D.D.P. Cluj, restul terenului, în suprafaţă de 335 mp şi construcţia aferentă care nu a fost demolată, se impune a fi restituite, nefiind folosite pentru scopul prevăzut în decretul de expropriere.
În ce priveşte apelul declarat de judeţul Cluj, prin Consiliul judeţean Cluj, a fost respins, ca lipsit de interes, pentru următorul considerent:
Prin sentinţa apelată s-a constatat doar preluarea abuzivă a imobilului teren în suprafaţă de 1259 mp, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. 1914 Someşani, nr.top 702/1/1 şi construcţii, însă, nu s-a stabilit şi nevalabilitatea titlului statului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Judeţul Cluj prin Consiliul judeţean şi R.A. D.J. Cluj, separat, dar motivele de recurs sunt identice, fiind întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, deoarece între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia există contradicţie în sensul că motivarea hotărârii duce la soluţia de admitere a constatării preluării fără titlu valabil a imobilelor, iar în dispozitiv s-a dispus restituirea parţială în natură a imobilului, lipsind motivarea acestei soluţii.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra nevalabilităţii titlului statului, iar soluţia din dispozitivul hotărârii este nemotivată.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a arătat că Decizia civilă recurată este dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât în mod greşit s-a constatat că imobilul situat în Cluj-Napoca, a fost preluat fără titlu valabil considerând preluarea abuzivă în baza unor decrete de expropriere pentru cauză de utilitate publică, Decretul nr. 38/1963 şi Decretului nr. 373/1973, situaţie ce nu cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 33/1994 se aplică decretelor de expropriere emise după intrarea ei în vigoare şi nu cu privire la decrete de expropriere anterioare anului 1990.
Chiar şi în ipoteza în care se consideră că acest act normativ este incident, prin acţiune nu s-a solicitat constatarea caducităţii decretelor de expropriere.
Actele de expropriere au produs efectele de utilitate publică pentru care au fost emise şi nu se poate susţine că nu s-a realizat scopul exproprierii.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, exproprierea imobilelor este considerată ca fiind o preluare abuzivă, datorită cuantumului despăgubirilor care nu reflectau valoarea reală de circulaţie a acestora.
Reclamanţii au primit despăgubiri în cuantum de 37.609,20 lei, fapt ce constituie un argument în plus pentru preluarea cu titlu valabil a imobilului în litigiu.
În speţă, nu sunt prezente nici una din situaţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001, nefiind întrunite condiţiile pentru calificarea trecerii imobilului în proprietatea statului prevăzute la lit. r) a art. 2 din acest act normativ.
Chiar dacă terenul nu este ocupat în întregime de construcţii, acesta nu are relevanţă sub aspectul împlinirii utilităţii publice, deoarece terenul liber dintre construcţiile edificate este necesar deservirii acestora.
În ce priveşte construcţiile, acestea sunt necesare desfăşurării activităţii RADJ, casa expropriată suferind modificări, în sensul că a fost adaptată specificului activităţii regiei, ca sediu pentru arhiva tehnică şi administrativă, iar atelierele de vopsitorie şi tâmplărie, magazii, casa pompe au fost edificate ulterior pentru buna funcţionare a activităţii.
De asemenea, o parte a clădirii ce adăposteşte sediul administrativ al R.A.D.J. este amplasată pe terenul expropriat.
Având în vedere destinaţia construcţiilor şi a terenului, este necesară menţinerea afectaţiunii de utilitate publică a acestora.
Examinând Decizia civilă în raport de motivele invocate, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea deciziei civile recurate, instanţa constată recursurile nefondate, urmând a dispune respingerea acestora, în consecinţă, pentru următoarele considerente:
Decizia civilă pronunţată în apel cuprinde motivele pe care se sprijină şi acestea nu sunt contradictorii, deoarece s-a apreciat că nerealizându-se utilitatea publică pentru care s-a dispus exproprierea, pentru întreg imobilul, se poate dispune restituirea parţială în natură a acestuia, în condiţiile Legii nr. 10/2001, situaţie ce permite efectuarea controlului judiciar.
Pe de altă parte, prin părţile prejudiciate prin nerestituirea în natură a întregului imobil expropriat sunt intimatele reclamante şi numai acestea ar putea critica Decizia civilă pronunţată pe calea recursului, critica formulată de recurentele pârâte pe acest aspect, faţă de această constatare, apare şi ca lipsită de interes.
În ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căreia Decizia civilă recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, este nefondată pentru următoarele considerente;
Preluarea imobilelor de către stat, de natura celor în litigiu, terenuri şi construcţii, este calificată prin Legea nr. 10/2001, ca fiind abuzivă, prin raportarea la dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, iar în ce priveşte nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor în litigiu s-a apreciat că trebuie dovedită în măsura în care se invocă.
Restituirea imobilelor, prin prezenta acţiune, a fost solicitată de intimaţii reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001 şi s-a constatat că în măsura în care actele de expropriere nu au produs, în întregime, efectele de utilitate publică pentru care au fost emise devin incidente dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, „în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial şi nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase, condiţionată de rambursarea sumei primite cu titlu de despăgubiri".
În ce priveşte susţinerea recurenţilor pârâţi în sensul că imobilul a cărui restituire în natură s-a dispus, construcţii şi teren, este necesar afectaţiunii de utilitate publică a acestuia, nu poate fi primită şi analizată, deoarece nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării deciziei civile ce face obiectul prezentului recurs, ci vizează aprecierea probatoriului administrat în cauză, respectiv, a expertizei topo, de către instanţa de apel.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ. dispune respingerea recursurilor declarate de Judeţul Cluj prin Consiliul judeţean Cluj şi R. A. a Drumurilor judeţene Cluj, ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., instanţa, constatând culpa procesuală a recurenţilor, va dispune obligarea acestora la 800 lei cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de judeţul Cluj prin Consiliul judeţean Cluj şi R.A. D.J. Cluj împotriva deciziei nr. 2556/A din 15 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă recurenţii la 800 lei cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi D.A., C.V. şi S.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7818/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7569/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
