ICCJ. Decizia nr. 7818/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7818
Dosar nr. 18445/33/2005
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia civilă, la 12 septembrie 2005 reclamanţii S.S. şi I.A.C. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului ca în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauză să facă reclamanţilor ofertă de restituire în echivalent pentru imobilul situat în Cluj-Napoca.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că prin Dispoziţia nr. 1213 din 24 martie 2003 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului conform notificărilor transmise de reclamanţi.
Prin sentinţa civilă nr. 1081 din 19 octombrie 2005 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât ca în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii să facă reclamanţilor ofertă de restituire în echivalent pentru imobilul din Cluj-Napoca, judeţ Cluj, înscris în C.F. nr. 16502, nr. top 10133.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a arătat că şi pârâtul a fost de acord cu admiterea acţiunii.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 133 A din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie. Sentinţa a fost schimbată în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a dispus restituirea în natură a terenului cu nr. top 10133/2 în suprafaţă de 250 mp precum şi a apartamentului nr. 1, parcela cu nr. top 10133/1/1 din C.F. ind. 122115 Cluj şi a cotei de 16,75% din părţile indivize comune, inclusiv terenul în suprafaţă de 207 mp, parcela cu nr. top 10133/2 din C.F. col. 122114 Cluj, aferente apartamentului nr. 1, situate în Cluj-Napoca.
A fost respinsă ca prematură acţiunea pentru apartamentul nr. 2 din acelaşi imobil şi a stabilit dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti pentru apartamentele nr. 3-6 din imobil, în sumă de 361.400 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii. S-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 74,39/100 din terenul în suprafaţă de 207 mp cu nr. top 10133/2 din C.F. col. 122114 Cluj, aferent apartamentelor 3-6 în sumă de 28.781, 76 Euro sau echivalentul în lei la data plăţii.
În considerentele hotărârii instanţei de apel s-a arătat că apartamentul nr. 1 din imobilul în litigiu nu a fost înstrăinat, fiind în continuare proprietatea Statului Român iar contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 2 a fost atacat de reclamanţi, solicitându-se constatarea nulităţii absolute a acestuia.
Dispoziţia nr. 1213 din 24 martie 2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca respinge cererea de restituire în natură, stabileşte dreptul la despăgubiri băneşti în condiţiile legii şi arată doar că valoarea imobilului estimată de petenţi în notificare este de 400.000 dolari SUA.
În realitate, pârâtul nu a soluţionat notificarea în sensul art. 36 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu a stabilit prin expertiză valoarea de circulaţie a imobilului raportat la care urmau să fie acordate despăgubiri băneşti. Aşadar, acţiunea reclamanţilor este una împotriva refuzului nejustificat de a le fi soluţionată notificarea şi nu o plângere împotriva Dispoziţiei nr. 1213/2003 a Primarului municipiului Cluj-Napoca. Câtă vreme dreptul lor la măsuri reparatorii prin echivalent nu a fost stabilit, ei au deschisă calea acţiunii în justiţie, neexistând o dispoziţie motivată care să fie comunicată Secretariatului Comisiei Centrale.
Apartamentul nr. 1 nu este vândut şi se află în continuare în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale. Pentru apartamentul nr. 2 a fost exercitată o acţiune în justiţie pentru constatarea nevalabilităţii acestuia, ce suspendă procedura administrativă, conform dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din lege, astfel că cererea referitoare la acordarea măsurilor reparatorii pentru acest apartament este prematură. Pentru celelalte apartamente, măsurile reparatorii sunt stabilite în echivalent, constând în despăgubiri băneşti. Aceasta deoarece, deşi potrivit art. 3 lit. a), art. 5 şi art. 12 alin. (3) şi (4) din titlul VII al Legii nr. 247/2005 măsurile reparatorii prin echivalent ce pot fi acordate pentru imobilele nerestituibile în natură sunt titlurile de despăgubire ce reprezintă certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit legii şi care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea".
Potrivit jurisprudenţei CEDO în aplicarea art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1, ex: cauza Sebastian Taub contra României, soluţionată prin hotărârea din 12 octombrie 2006, o astfel de reparaţie nu este una efectivă, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului la un bun, în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1. Aceasta deoarece Fondul „Proprietatea" a fost înscris în registrul comerţului din Bucureşti la 29 decembrie 2005 şi, conform unui calendar prevăzut de lege, acţiunile ce puteau fi obţinute din martie 2006 prin conversiunea titlurilor de despăgubire ar fi fost cotate la bursă abia în decembrie 2006.
Întrucât Fondul „Proprietatea" nu funcţionează nici actualmente de o manieră susceptibilă să asigure o indemnizaţie efectivă, aceasta echivalează cu o absenţă totală a indemnizaţiei în sensul legislaţiei interne, reglementare incompatibilă cu respectarea dreptului la bunuri garantat prin art. 1 al Protocolului nr. 1.
Faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Constituţia României, prin înlăturarea legislaţiei interne ce nu acordă o despăgubire efectivă şi, aplicând art. 1 din Protocolul nr. 1, singura măsură reparatorie prin echivalent este aceea din dreptul comun, constând în sume de bani, conform Codului civil.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs critica, motivată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
În mod eronat a reţinut instanţa de apel că nu a fost soluţionată notificarea întrucât nu a stabilit prin expertiză valoarea de circulaţie a imobilului. Ulterior apariţiei Legii nr. 247/2005 raportat şi la Dispoziţia nr. 1213/2003 care recunoaşte dreptul reclamanţilor la despăgubiri, Primarul municipiului Cluj-Napoca a emis Dispoziţia nr. 2872 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, conform titlului VII. Faptul că această dispoziţie, care a fost comunicată reclamanţilor, nu a fost contestată, duce la concluzia că reclamanţii au fost mulţumiţi de soluţia propusă.
Instanţa nu poate dispune restituirea în natură de către Primarul municipiului Cluj-Napoca a unor imobile care se află în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 stabilirea cuantumului final şi a procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi care nu se pot restitui în natură este atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu al instanţelor de judecată.
Prin întâmpinare intimaţii au solicitat respingerea recursului întrucât reclamanţii, bazându-se pe informarea eronată făcută chiar de primărie, au crezut că niciun apartament nu mai este nevândut, şi de aceea nu au atacat dispoziţia prin care se propunea numai acordarea de despăgubiri. Nu are importanţă faptul că bunul în litigiu se află în administrarea Consiliului local, atâta timp cât Primarul este cel obligat la emiterea dispoziţiei de restituire.
Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate înaintea instanţelor de fond, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de apel a apreciat că, de vreme ce asupra unei notificări prin care s-a solicitat restituirea în natură a unui imobil, primarul a emis o dispoziţie prin care, respingând cererea, a stabilit că urmează să se acorde despăgubiri băneşti iar valoarea imobilului estimată prin notificare este de 400.000 dolari SUA, fără să se efectueze o expertiză având un asemenea obiect, practic nu a fost soluţionată notificarea. Dispoziţia primarului nr. 2872/2005 nu stabileşte un cuantum al despăgubirilor pe care persoanele îndreptăţite ar urma să le primească, astfel încât nu se poate vorbi de o soluţionare a notificării.
Aşadar, prima instanţă a fost sesizată cu o acţiune împotriva refuzului de soluţionare a notificării şi nu cu o contestaţie împotriva modului în care a fost soluţionată notificarea.
Principiul instituit prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este acela al priorităţii restituirii în natură a imobilelor ce cad sub incidenţa acestei legi. De vreme ce doar în etapa apelului s-a dovedit că apartamentul nr. 1 nu a fost înstrăinat, contrar celor afirmate prin adresa nr. 33168/3/452 din 8 mai 2006 emisă de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, măsura restituirii în natură a acestuia este legală.
Cât priveşte legitimarea procesuală pasivă a primarului, aceasta este impusă de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 conform căruia, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean. Drept urmare, este lipsit de relevanţă că imobilul se află doar în administrarea consiliului local.
Nu au fost nesocotite atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întrucât aceasta nu poate dispune restituirea în natură. Cât priveşte faptul că au fost stabilite despăgubiri băneşti, potrivit dreptului comun, instanţa de apel a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 20 alin. (3) din Constituţie şi a acordat prioritate jurisprudenţei CEDO în privinţa reparaţiei efective a daunelor.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 133 A din 25 aprilie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 800/2005. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7604/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
