ICCJ. Decizia nr. 761/2005. Civil
| Comentarii |
|
Reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâta B.M. și a solicitat obligarea acesteia să-i lase în proprietate și posesie o suprafață de teren de 10 ari.
în motivarea acțiunii se arată că este proprietar tabular al parcelelor în C.F. 1239 nr.top 498/2 și 499/1 în suprafață de 1805 mp și respectiv 4310 mp. Din cele două parcele pârâta a deținut circa 7-8 ani o suprafață de 10 ari, pe care a refuzat să o restituie, fiind astfel nevoit să o reocupe.
Acțiunea posesorie a pârâtei a fost admisă și apoi pusă în posesie.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că nu deține nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantului ci un alt teren identificat tabular sub nr. 497 situat în hotar cu parcela 499/1 proprietatea reclamantului.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 3028 din 29 octombrie 2003 a respins ca nefondată acțiunea în revendicate imobiliară.
Instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că pârâta ar ocupa o suprafață de 1000 mp din cele două parcele menționate în acțiune.
S-a mai reținut că avocatul reclamantului a solicitat proba cu expertiză cadastrală, cerere la care pârâta nu s-a opus. Reclamantul însă, prin cerere scrisă, a precizat că refuză efectuarea expertizei, situație în care instanța a revenit asupra admiterii acestei probe.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 153 din 3 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Instanța, față de precizările părților privind terenul în litigiu în sensul apartenenței la parcela 499/1 cum susține reclamantul sau parcela 497 cum susține pârâta, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize topometrice, dar apelantul nu a înțeles să o ceară.
împotriva acestei hotărâri a dclarat recurs reclamantul, fără a indica vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recurentul, în esență, repetă cele arătate în acțiune și în cererea de apel, precizând că deține extras de carte funciară pentru terenul în litigiu. Se invocă și existența autorității de lucru judecat.
Recursul se privește ca nefondat.
Conform art. 1169 C. civ., cel care face o propunere înaintea justiției trebuie să o dovedească.
Este adevărat că reclamantul a prezentat extras de carte funciară din care rezultă că în C.F. nr. 1239 sunt înscrise numerele top 498/2 și 499/1 în suprafață de 1805 mp și respectiv 4310 mp, pe numele său în calitate de proprietar. Numai că, reclamantul nu a înțeles să dovedească că îi lipsește o suprafață de circa 1000 mp, situație care numai printr-o expertiză putea fi stabilită, și că eventuala lipsă se regăsește în terenul pârâtei, împrejurare care tot numai prin expertiză se putea stabili.
Deoarece reclamantul era cel ce făcea o propunere în fața justiției, tot el era cel ce trebuia să solicite proba cu expertiză, conformându-se astfel prevederilor art. 1169 C. civ., citat mai sus.
în ce privește motivul de recurs privind existența în cauză a autorității de lucru judecat, instanța constată că recurentul nu precizează față de care hotărâre sau hotărâri operează această excepție și în favoarea cui, raportat la obiectul prezentei acțiuni.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 603/2005. Civil → |
|---|
