ICCJ. Decizia nr. 629/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la 29 mai 2003, reclamanta SC T. SA Bacău a chemat în judecată pe pârâții D.G.F.P. Bacău, Administrația Finanțelor Publice Bacău și Casa de Pensii Bacău solicitând instanței să dispună, prin hotărârea ce o va pronunța, radierea din evidențele C.F. a județului Bacău a somației 21351-21352/2001, a comandamentului nr. 21111, a comandamentului nr. 9101/2001 și a sechestrului 2894/2000, deoarece imobilele care fac obiectul actelor de executare sunt proprietatea sa.
Judecătoria Bacău, prin sentința nr. 5568 din 8 septembrie 2003, a admis excepția de necompetență materială invocată de reclamantă și a declinat în favoarea Tribunalului Bacău, secția civilă, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta SC T. SA Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut precizările reclamantei potrivit cărora acțiunea sa constituie o cale de atac împotriva încheierilor Biroului de Carte Funciară, întemeiată pe dispozițiile art. 52 din Legea nr. 7/1996.
Tribunalul Bacău, investit cu soluționarea apelului declarat de reclamantă, prin decizia civilă nr. 8/A din 14 ianuarie 2004, a admis excepția de necompetență materială invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 22 C. proc. civ., a dispus sesizarea Curții de Apel Bacău pentru soluționarea conflictului.
Pentru a decide astfel Tribunalul Bacău a reținut, în esență că: față de precizările reclamantei formulate la termenul din 10 decembrie 2003 potrivit cărora pricina reprezintă o acțiune în rectificare întemeiată pe dispozițiile art. 35-36 din Legea nr. 7/1996, constată că soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Bacău, neputând fi considerată apel împotriva încheierii de înscriere, cale de atac ordinară care ar avea ca obiect anularea sau schimbarea, în tot sau în parte, a încheierii de înscriere a sarcinilor indicate; potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, radierea oricărei operațiuni susceptibile a face obiectul unei înscrieri în C.F. reprezintă rectificarea C.F., care se realizează pe baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de admitere a acțiunii în rectificare, potrivit procedurii prevăzute de art. 36-39 din legea sus-menționată; nefiind prevăzută o procedură specială de soluționare a acțiunii în rectificare, judecătoria este competentă material, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 4 din 6 februarie 2004, a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta SC T. SA Bacău în favoarea Judecătoriei Bacău, reținând următoarele: prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă de a face obiectul înscrierii în C.F., potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 7/1996; orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din C.F. pentru motivele prevăzute de art. 36 din lege; prin acțiune s-a cerut radierea, deci rectificarea înscrierilor din C.F. acțiune ce se rezolvă în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din lege; nici prin acțiune și nici în fața instanțelor reclamanta nu a depus la dosar o încheiere care să fi fost atacată cu apel.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.G.F.P. a județului Bacău, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pârâta critică hotărârea recurată apreciind că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, motiv pentru care decizia pronunțată este greșită, dată cu aplicarea greșită a legii.
Recursul este nefondat.
în mod corect Curtea de Apel Bacău a calificat acțiunea reclamantei SC T. SA Bacău drept o acțiune prin care se cere radierea din C.F. a județului Bacău a unor acte ce s-au emis în cadrul executării silite. Radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni susceptibilă de a face obiectul înscrierii în C.F., reprezintă, de fapt, o acțiune în rectificare, reglementată de dispozițiile art. 35 și art. 36 din Legea nr. 7/1996. Potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a unei astfel de acțiuni revine judecătoriei.
De observat că prevederile art. 52 din Legea nr. 7/1996, invocate de reclamantă cu ocazia modificării temeiului juridic al cererii, nu sunt incidente în cauză întrucât textul prevede posibilitatea atacării cu apel a încheierilor date în această materie ori, în speță, nu există o astfel de soluție care să fie susceptibilă de apel.
Prin urmare instanța competentă cu soluționarea cererii de față este judecătoria.
Față de cele ce preced, ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4750/2005. Civil → |
|---|
