ICCJ. Decizia nr. 7732/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1428 din 8 aprilie 2003, reclamanta I.E.M. a chemat în judecată orașul Băile Olănești și primarul orașului Băile Olănești, solicitând desființarea dispoziției nr. 27 din 17 martie 2003 emisă de primarul orașului Băile Olănești, prin care a fost respinsă notificarea acesteia privind restituirea în natură a terenului intravilan în suprafață de 510,62 mp și să se dispună restituirea în natură a acestuia.
în motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 510,62 mp, situat în intravilanul orașului Băile Olănești, teren ce a aparținut autorilor săi I.C. și I.G., iar dispoziția prin care i s-a respins această notificare este nelegală.
Motivul că terenul ar aparține domeniului public, susține reclamanta, nu poate conduce la respingerea cererii acesteia.
S-a arătat că, în speță, nu este îndeplinită condiția privind regimul juridic al terenului, care nu este reglementat de legile funciare și de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nu s-a dovedit că terenul este afectat de construcții, cu toate că s-a dispus exproprierea în vederea ridicării de blocuri de locuințe.
Prin sentința civilă nr. 98 din 19 februarie 2004, Tribunalul Vâlcea a respins contestația formulată de reclamantă împotriva dispoziției nr. 27 din 17 martie 2003, emisă de primarul orașului Băile Olănești.
Pentru a da această hotărâre, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată contestația reclamantei, deoarece în mod corect a fost respinsă notificarea privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 510,62 mp.
S-a reținut că reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autorului său, printre acestea aflându-se și cel în litigiu, în baza Legii nr. 18/1991 și în baza Legii nr. 169/1997, dar pentru acesta nu a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Ca urmare, reclamanta a formulat plângere în baza Legii nr. 18/1991, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 9150 din 18 noiembrie 1999, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, rămasă definitivă și irevocabilă prin deciziile civile nr. 858 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Vâlcea și nr. 2830/2000 a Curții de Apel Pitești.
Cu această ocazie, instanțele au reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată și că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică prin Decretul de expropriere nr. 201/1987, fiind demarate lucrări pentru locuințe sociale.
S-a mai reținut că reclamanta a fost despăgubită pentru acest teren.
Ulterior, reclamanta a solicitat retrocedarea terenului în baza Legii nr. 33/1994, iar prin sentința civilă nr. 72 din 22 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea cu motivarea că, prin hotărârile pronunțate în plângerea la Legea nr. 18/1991 s-a stabilit irevocabil că terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, fiind demarate lucrările de investiții.
împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel.
Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 1549/A din 30 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul, reținând că instanța de fond a aplicat corespunzător dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
S-a constatat că actele dosarului dovedesc că regimul juridic al terenului pretins de reclamantă este reglementat de legile funciare și nu de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, prin care a susținut, în esență, că s-au interpretat și aplicat greșit prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul că restituirea terenului în natură nu ar fi circumscrisă dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ar urma regimul prevăzut de legea fondului funciar, că greșit s-a reținut că terenul face parte din domeniul public și că în mod greșit s-a reținut că pentru acest teren există finanțare în vederea realizării investiției de blocuri de locuințe sociale.
Recursul este fondat.
Trebuie precizat în primul rând că, deși în cererea de recurs, recurenta reclamantă arată că terenul a cărui restituire o cerere este în suprafață de 602,55 mp, fiind alcătuit din parcela de 510,62 mp (identificată de expert cu contur portocaliu) și parcela de 91,93 mp (prezentată de expert cu contur verde), atât în contestația formulată la Tribunalul Vâlcea, cât și în notificarea făcută în baza Legii nr. 10/2001, reclamanta solicită restituirea în natură a suprafeței de 510,62 mp.
în ceea ce privește parcela de 91,93 mp, deținută fără acte de vecinul său Vulpoi Ion, acesta nu este parte în cauză, iar reclamanta nu l-a chemat în judecată.
Astfel încât, instanța reține că obiectul cererii de restituire în natură îl constituie suprafața de 510,62 mp.
în speță sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Potrivit textului de lege menționat, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării.
Or, în cauză este vorba de un teren situat în intravilanul orașului Băile Olănești, teren care a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică.
Terenul îndeplinește toate condițiile de restituire, întrucât este liber, fără construcții și nu există documentație de urbanism legal aprobată, existența studiului de fezabilitate pentru construcția de locuințe fiind insuficientă și datând de mulți ani.
Art. 9 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată arată că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
în ceea ce privește caracterul abuziv al preluării terenului pledează faptul că, la data exproprierii terenul se afla în folosința C.A.P.-ului și nu în proprietatea acestuia, iar autorului reclamantei, care era de fapt proprietarul terenului, nu i s-au acordat sume de bani (în prealabil sau ulterior exproprierii) care să reprezinte o dreaptă despăgubire.
în acest context, recursul a fost admis, a fost casată decizia recurată și sentința instanței de fond și, rejudecând cauza, a fost admisă contestația formulată de reclamantă.
Dispoziția nr. 27 din 17 martie 2003 emisă de primarul orașului Băile Olănești, prin care a fost respinsă notificarea reclamantei, a fost desființată, iar acesta a fost obligat să emită decizie de restituire în natură a terenului în suprafață de 510,62 mp, situat în orașul Băile Olănești.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7737/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7739/2005. Civil → |
|---|
