ICCJ. Decizia nr. 7783/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7783
Dosar nr. 26983/1/2005
Nr. vechi 10521/2005
Şedinţa de la 3 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă din 14 august 2002 adresată Judecătoriei Brăila reclamantul A.M.A. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Galaţi solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria BR nr. 0009 din 26 aprilie 1996 emis de Consiliul Judeţean Brăila, a actelor subsecvente acestuia şi obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul teren şi construcţii situat în Brăila.
Pârâta a chemat în garanţie Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar în urma întâmpinării celui din urmă, prin care s-a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, a fost introdusă în cauză în calitate de chemată în garanţie A.P.A.P.S.
La 8 ianuarie 2004 reclamantul a precizat că înţelege să conteste dispoziţiile nr. 1539 din 25 februarie 2002 şi nr. 2915 din 31 mai 2002 emise de Primarul municipiului Brăila în temeiul Legii nr. 10/2001.
Judecătoria Brăila a pronunţat sentinţa civilă nr. 757 din 19 februarie 2004, prin care a disjuns cererile reclamantului, a păstrat spre judecare cererea având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi a actelor subsecvente, declinând în favoarea Tribunalului Brăila competenţa soluţionării contestaţiei formulate împotriva dispoziţiilor emise de primar şi a cererii de chemare în garanţie a Statului Român şi A.P.A.P.S.
În faţa Tribunalului Brăila, A.M.A. a precizat din nou cererea dedusă judecăţii, arătând că are ca obiect restituirea în natură a imobilului deţinut de SC M. SA, deoarece în urma notificării formulate potrivit Legii nr. 10/2001, pârâta a refuzat restituirea în natură, refuz comunicat reclamantului prin adresele nr. 1373 din 10 februarie 2001 şi nr. 1194 din 21 iulie 2002.
Tribunalul Brăila, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 72 din 10 februarie 2005, prin care a admis acţiunea civilă introdusă de reclamantul A.M.A. împotriva pârâtei SC M. SA Galaţi, a respins cererile de chemare în garanţie a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi A.V.A.S. şi a obligat pe pârâtă să restituie în natură reclamantului imobilul situat în Brăila, compusă din teren în suprafaţă de 188 mp şi construcţia în suprafaţă de 159 mp notată cu I în planul de situaţie existent la dosar.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 18.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 655/A din 1 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Pârâta SC M. SA Galaţi, prin sucursala Brăila, a declarat recurs solicitând casarea deciziei date în apel, precum şi a sentinţei de primă instanţă, iar pe fond, în principal, respingerea acţiunii reclamantului şi a cererilor de chemare în garanţie sau, în subsidiar, admiterea cererii sale de chemare în garanţie şi obligarea Statului Român la plata sumei de 685.084.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului restituit în natură reclamantului.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi dezvoltând în fapt recursul, pârâta a susţinut că instanţa de apel şi implicit prima instanţă au nesocotit dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001 şi au aplicat greşit prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin aceea că:
- au dispus restituirea în natură fără a observa că este absolut necesară desfiinţarea prealabilă a actelor prin care imobilul a făcut obiectul privatizării, mai ales că acestea sunt perfect legale, iar acţiunea reclamantului pentru anularea lor a fost respinsă, situaţie în care restituirea în natură nu este posibilă inclusiv în ipoteza reţinută de instanţe a trecerii imobilului fără titlu în proprietatea statului;
- au statuat greşit că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, contravenind deciziei civile nr. 481 din 22 iunie 1998 pronunţată de Tribunalul Brăila, rămasă irevocabilă, prin care s-a hotărât că întreg imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil din proprietatea lui A.N.;
- au calificat greşit partea în litigiu din imobil ca având destinaţie de locuinţă, deşi prin aceeaşi decizie civilă nr. 481/1998 s-a stabilit că nu avea asemenea destinaţie.
Reclamantul-intimat a cerut prin întâmpinare respingerea recursului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs.
Recursul nu este întemeiat.
Instanţele au stabilit ca situaţie de fapt, necontestată pe calea prezentului recurs, că recurenta SC M. SA Galaţi s-a privatizat integral la 17 noiembrie 2003, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, 14 februarie 2001, fiind privatizată numai parţial, printre acţionari fiind şi statul cu o participare de 7.778.175.000 lei, iar valoarea imobilului cerut a fi restituit în natură este de 685.084.000 lei, valoare de asemenea necontestată.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data soluţionării prezentei cauze în primă instanţă şi în apel, păstrate prin art. 21 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege modificată şi republicată ca urmare a adoptării Legii nr. 247/2005, imobilele, terenuri şi construcţii, preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, printre altele, de o societate comercială la care statul este acţionar, vor fi restituite persoanei îndreptăţite în natură dacă valoarea acţiunilor sau părţilor sociale deţinute este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută.
În raport cu situaţiile de fapt şi de drept descrise, sunt nefondate criticile din recurs referitoare la calificarea titlului statului (valabil sau nu, preluarea de către stat fiind abuzivă), referitoare la destinaţia imobilului (locuinţă sau altă destinaţie), precum şi la imposibilitatea restituirii în natură.
Ca urmare, corect prima instanţă a făcut aplicarea textului legal mai sus arătat, înlăturând incidenţa dispoziţiilor art. 27 din forma iniţială a Legii nr. 10/2001 invocate în apărare de către SC M. SA Galaţi, iar instanţa de apel, de asemenea, corect a respins apelul, chiar dacă s-a referit numai la reglementarea de principiu conţinută de art. 9 alin. (1) din lege, fără a face trimitere şi la prevederile art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.
Nu poate fi primită nici cererea subsidiară din recurs în sensul admiterii cererilor de chemare în garanţie formulate de către recurentă, deoarece se opun prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modificată şi republicată, text legal de imediată aplicare, prin care s-a dispus că, în cazul restituirii imobilelor în natură potrivit celor reglementate prin art. 21 alin. (1) şi (3), organele de conducere ale societăţilor comerciale vor proceda, conform Legii nr. 31/1990, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Căzând astfel în pretenţiile deduse recursului, SC M. SA Galaţi va fi obligată, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată pe care intimatul A.M.A. le-a făcut în recurs, potrivit cu dovezile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC M. SA Galaţi, prin Sucursala Brăila împotriva deciziei nr. 655/A din 1 iunie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă pe recurenta SC M. SA Galaţi să plătească intimatului A.M.A. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 788/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7603/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
