ICCJ. Decizia nr. 7603/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7603
Dosar nr. 10469/1/2005
Nr. vechi 2522/2005
Şedinţa publică din 29 septembrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2003, reclamantul U.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. CMB SA Bocşa şi A.P.A.P.S. Bucureşti, solicitând instanţei să dispună restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Bocşa Română cu nr.top 993/5/A, să anuleze titlul de proprietate al S.C. CMB SA Bocşa asupra terenului ce face obiectul C.F. Bocşa, cu nr.top indicat şi intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară menţionată. În subsidiar, în cazul în care imobilul arătat nu poate fi restituit în natură a solicitat obligarea la despăgubiri băneşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 3, art. 4 pct. 3, 6 pct. 1 şi 11 din Legea nr. 10/2001, a formulat notificarea înregistrată cu nr. 317 din 22 august 2001, către unitatea deţinătoare solicitând restituirea în natură a imobilului identificat în C.F. Bocşa Română.
Procedura de soluţionare a notificării instituită de lege nu a ....... condiţiile de validitate impuse, în locul unei decizii motivate în fapt şi în drept, primind o adresă de la directorul societăţii, prin care îi învederează că ar fi fost de rea-credinţă, întrucât ar fi revendicat imobilul care aparţinea părinţilor săi. Această adresă este nulă din punct de vedere juridic, persoanele care au întocmit-o neavând calitatea de a se pronunţa conform Legii nr. 10/2001, iar răspunsul comunicat reclamantului echivalează cu refuzul de restituire.
Ulterior, prin precizarea de acţiune formulată în cauză, reclamantul a solicitat anularea adresei nr. 2526 din 24 martie 2003 emisă de pârâta societate comercială, ca şi constatarea nevalabilităţii titlului pârâtei şi restituirea în natură a terenului înscris în C.F. Bocşa şi despăgubiri pentru casă, anexe gospodăreşti şi livadă expropriate şi demolate.
A mai solicitat restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în sensul radierii titlului de proprietate al societăţii şi reîntabularea dreptului său de proprietate, iar, în subsidiar, în situaţia în care terenul nu mai poate fi restituit în natură, acordarea de despăgubiri băneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3459 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Caraş-Severin a fost admisă acţiunea reclamantului. S-a constatat că reclamantul este unicul moştenitor al numiţilor U.I., M.L., T.J., P.A., proprietari tabulari ai imobilului înscris în C.F. Bocşa Română nr.top 993/5 Pomişte în Poanca în suprafaţă de 2158 mp.
S-a dispus anularea adresei nr. 2526 din 24 martie 2003 emisă de pârâta S.C. CMB SA Bocşa, ca şi a titlului de proprietate al pârâtei asupra imobilului mai sus descris.
S-a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în C.F. Bocşa Română subparcela nr.top BR 106/1/1 (parcela cu nr.top vechi 993/5/9) teren intravilan cu suprafaţa de 641 mp, subparcelă rezultată în urma dezmembrării parcelei nr.top BR 106/1 conform suplimentului de expertiză tehnică efectuată de experta C.E. astfel: - subparcela nr.top BR 106/1/1, teren intravilan cu suprafaţa de 641 mp, subparcela nr.top BR106/1/2, teren cu uzina CM Bocşa SA sector sud compusă din lac, cantină, magazii, dispensar medical, atelier reparaţii, hală producţie, staţie, pod rulant, pompieri, casa nr. 1010, cu întindere de 137.657 mp proprietar tabular rămânând SC. CMB SA Bocşa.
A fost autorizat Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Reşiţa să intabuleze în C.F. dreptul de proprietate astfel obţinut de către reclamant.
A fost obligată pârâta S.C. CMB SA Bocşa să-i plătească reclamantului suma de 1.585.010.000 lei cu titlu de despăgubiri băneşti, reprezentând c/valoarea celor două case demolate din Bocşa , ca şi a terenului ce nu poate fi retrocedat din parcela nr.top 993/5, sumă ce va fi reactualizată la data plăţii efective.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă că reclamantul, în calitate de moştenitor al proprietarilor tabulari a formulat notificarea cu nr. 317 din 11 august 2001 către societatea pârâtă prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului cuprins în C.F. Bocşa Română, imobil expropriat în baza Decretului nr. 265 din 27 decembrie 1974, imobil ce se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 1, art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de situaţia actuală a bunului solicitat astfel cum a rezultat din constatările raportului de expertiză efectuat în cauză, precum şi în temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001, instanţa s-a pronunţat în sensul celor reţinute în dispozitivul sentinţei.
Apelul declarat de pârâta S.C. CMB SA Bocşa a fost admis prin Decizia civilă nr. 1714 din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâre prin care a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul înlăturării dispoziţiei privind obligarea apelantei la plata către reclamant a sumei de 1.585.010.000 lei cu titlu de despăgubiri băneşti, reprezentând contravaloarea terenului ce nu poate fi retrocedat şi a celor două case demolate. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a reţinut că, faţă de prevederile art. 37 alin. (2), art. 37 din Legea nr. 10/2001 reclamantul avea obligaţia să continue procedura începută prin notificarea adresată prefecturii sau să o cheme în judecată, această instituţie fiind abilitată să centralizeze notificările şi ofertele de acordare a despăgubirilor băneşti şi să transmită centralizatoarele Ministerului Finanţelor Publice.
În acest fel, în mod greşit a fost obligată pârâta societate comercială să plătească reclamantului despăgubiri băneşti, în cauză fiind întrunite cerinţele legale menţionate şi nu cele prevăzute de art. 27 din Legea nr. 10/2001 care se referă la alte categorii de imobile, decât cel în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susţinut următoarele:
1. instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În acest sens, a susţinut că în cauză, raportat la obiectul criticilor, apelanta a solicitat doar micşorarea despăgubirilor băneşti în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 1 din Legea nr. 10/2001 şi nicidecum înlăturarea dispoziţiei privind acordarea despăgubirilor băneşti.
În atare situaţie, instanţa a încălcat prevederile art. 129 pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora „în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii", ca şi prevederile art. 295 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa va judeca doar în limita motivelor invocate în cererea de apel.
Nefiind învestită în sensul reţinut prin dispozitivul deciziei, instanţa a pronunţat extra petit, mai mult decât a solicitat apelanta, cu încălcarea caracterului devolutiv al apelului.
2. hotărârea este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sens în care s-a susţinut greşita aplicare a prevederilor art. 36 din Legea nr. 10/2001 modificată, întrucât pretenţiile sale privesc restituirea în natură a bunului şi doar în subsidiar, acordarea de despăgubiri băneşti.
Pornind de la o premisă greşit, respectiv adresarea unei notificări şi prefecturii, instanţa de apel a considerat că societatea pârâtă are calitate procesuală pasivă numai cu privire la restituirea în natură, iar în ceea ce priveşte despăgubirile legitimare procesuală ar avea prefectura, considerente ce sunt contrare prevederilor art. 21, art. 11 coroborat cu art. 24 pct. 2, 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001 modificate.
Prevederile art. 36 din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile doar în cazul imobilelor prevăzute la art. 16 din lege, categorie în care nu se încadrează imobilul în litigiu.
Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.
Dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. cuprind două ipoteze distincte: un caz de plus petita , când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut şi un caz de extra petita, când instanţa s-a pronunţat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Prezentarea succintă a celor două ipoteze ale textului legal menţionat, relevă că acesta are ca finalitate respectarea principiului disponibilităţii procesuale, principiu ce guvernează judecata procesului civil în toate etapele procesuale, inclusiv în faţa instanţelor de control judiciar ordinar.
Însă, în speţă, criticile axate pe motivul de recurs analizat se vădesc a nu fi fondate, întrucât în dezvoltarea motivelor de apel pârâta a criticat atât cuantumul, dar şi legalitatea măsurilor reparatorii acordate, aspect cu referire la care s-au pronunţat judecătorii apelului, în sensul greşitei obligări a pârâtei la plata acestora.
Sunt fondate însă criticile axate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele:
Este de necontestat că imobilul solicitat a fost expropriat, astfel încât în stabilirea şi acordarea măsurilor reparatorii sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, corect reţinute de ambele instanţe.
Greşit însă, cu încălcarea prevederilor legale citate, aplicabile exclusiv categoriei de imobile ce constituie şi obiectul prezentului litigiu, instanţa de apel a înlăturat obligaţia pârâtei implicate în procedura specială prevăzută de această lege, justificat de categoria măsurilor reparatorii solicitate şi care ar atrage competenţa altor instituţii dintre cele prevăzute de lege, ca şi de împrejurarea că în cauză nu ar fi incidente prevederile art. 27 din aceeaşi lege.
Considerentele sus enunţate şi, consecutiv hotărârea pronunţată sub aspectul analizat sunt date cu greşita aplicare a legii, întrucât atât la momentul sesizării instanţei, cât şi a soluţionării apelului, textul art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevedea riguros şi restrictiv categoriile de măsuri reparatorii prin echivalent cuvenite pentru categoria de imobile analizate şi între care nu se regăsesc şi despăgubirile băneşti.
Mai mult, măsura reparatorie reţinută de instanţe a fost abrogată prin Legea nr. 247/2005, ale cărei dispoziţii imperative şi de imediată aplicare, sunt aplicabile şi prezentului raport juridic litigios.
Se mai reţine totodată că, necontestate, imobilele solicitate şi care nu pot fi restituite se află în patrimoniul pârâtei, societate comercială privatizată, astfel încât greşit au fost înlăturate prevederile art. 27 din lege( în numerotarea în vigoare la data soluţionării apelului), în speţă fiind îndeplinită întocmai ipoteza alin. (1) a textului legal menţionat (în prezent art. 29 din lege).
Ca urmare, constatând existenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului va fi admis cu consecinţa modificării deciziei date în apel potrivit dispozitivului prezentei hotărâri, cu menţinerea restului dispoziţiile deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de U.A. împotriva deciziei civile nr. 1714 din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia şi, în parte, sentinţa civilă nr. 3459 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Caraş-Severin, în sensul că S.C. CMB SA Bocşa este obligată să acorde măsuri reparatorii, prin echivalent, în limita valorii de 158.501 lei reclamantului.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7783/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7516/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
