ICCJ. Decizia nr. 7819/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7819
Dosar nr. 25455/1/2005
Nr. vechi 8992/2005
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2007
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 august 2001 pe rolul Tribunalului Alba reclamanta T.R. a formulat o contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 233 din 9 iulie 2001 emisă de Primăria municipiului Aiud prin care i-a fost respinsă cererea de retrocedare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru că aceasta a rămas fără obiect.
Tribunalul Alba Iulia prin sentinţa civilă nr. 632 din 19 decembrie 2003 a admis în parte contestaţia şi a anulat dispoziţia atacată, dispunând restituirea în natură în favoarea petentei a apartamentului 2 identificat cu nr. top 608/1/II şi 609/1 /II, înscris în C.F. 9136 Aiud; restituirea suprafeţei de 444 mp teren din care suprafaţa de 217,5 mp înscrisă la nr. top 608/2 şi 609/2 din C.F. 9138 Aiud iar diferenţa de teren înscrisă în C.F. 9034 Aiud cu nr. top 608/1 şi 609/1.
Au fost respinse celelalte cereri din acţiune.
Pentru a motiva sentinţa instanţa a reţinut că prin notificarea adresată Primăriei municipiului Aiud reclamanta a solicitat restituirea în natură a apartamentului 2 şi a terenului înscris în C.F. 2912 nr. top 608 şi 609 situat în str. C. nr. 17 Aiud cu suprafaţa construită de 377,11 mp şi acordarea de măsuri reparatorii pentru terenurile expropriate aferente întregului imobil, de la adresa indicată, în suprafaţă de 444 mp precum şi pentru terenurile preluate abuziv de Statul Român prin sentinţa civilă nr. 2117 din 20 mai 1986.
Primăria prin dispoziţia 233 din 9 iulie 2001 a considerat notificarea lipsită de obiect şi a respins-o. în acest sens s-a constatat că terenul de 1776 mp înscris în C.F. 2912 Aiud nr. top 608 şi 609 avea doi proprietari T.R. şi T.N., în cote de câte ½. Fiecare din cei doi coproprietari a vândut ½ din cota deţinută, T.R. lui E.M. iar T.N., cooperativei de credit. Terenul aferent imobilelor vândute astfel a trecut în proprietatea statului conform dispoziţiilor Legii nr. 58/1974.
Instanţa a reţinut din datele cuprinse de Cartea Funciară că imobilul înscris în C.F. 2912 Aiud cu nr. top 608 şi 609 construcţii şi teren în suprafaţă de 1776 mp a fost cumpărat în 1969 de T.A. şi T.P. Aceştia l-au vândut apoi în 1974 către T.N. şi T.R.. T.R. a vândut ¼ din cota sa de proprietate lui E.M., iar T.N., din cota sa, tot ¼ către C.C.
S-a reţinut apoi că prin sentinţa civilă nr. 2117/1986 a Judecătoriei Alba Iulia s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin formarea de loturi atribuite în natură părţilor. Reclamantei i-au revenit în proprietate apartamentul 2 nr. top 608/1/II şi 609/1/II înscris în C.F. 9136 Aiud, precum şi cota de ¼ din teren (construit şi neconstruit), cu nr. top 608/1 şi 609/1 înscris în C.F. 9134 Aiud în suprafaţă de 906 mp şi terenul top 608/2 şi 609/2 înscris în C.F. 9138 Aiud de 217,50 mp.
Instanţa a mai reţinut că reclamanta şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestor imobile şi a devenit, în acest fel, proprietara asupra construcţiei apartamentului 2 şi a suprafeţei totale de 446 mp teren liber de construcţii şi de sub apartament, (adică 217,50 mp plus 229, 5 mp)
Prin Decretul 335/1988 s-a dispus exproprierea reclamantei cât priveşte construcţia de 377,11 mp situată în str. C. nr. 17 (fost 40) şi terenul de sub această casă, în total 444 mp. Se reţine că reclamanta a restituit despăgubirile primite, ea nefîind niciodată deposedată de imobil.
S-a constatat că cererea reclamantei în privinţa restituirii în natură a imobilului expropriat este întemeiată în sensul corectării suprafeţei construite, prin notarea suprafeţei reale în C.F., acţiune specifică cărţii funciare dar care se poate realiza prin emiterea unei noi dispoziţii în care suprafaţa apartamentului să fie cea reală rezultată ca urmare a măsurătorilor făcute.
S-a mai reţinut că reclamanta nu justifică cererea pentru celelalte terenuri pe care le deţinea în cotă de ½ T.N. Reclamanta nu a făcut dovada că este succesoarea lui T.N. pentru a revendica ce i-a mai rămas acestuia după vânzarea a ½ din terenul său.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia 310/A/2005 din 11 martie 2005 a respins ca nefondate apelurile părţilor.
Instanţa de apel a constatat că Primăria nu şi-a motivat apelul.
În criticile formulate de reclamantă aceasta a susţinut că ar fi unica proprietară asupra terenului de 1376,33 mp compus din 377,11 mp construcţie, 444 mp teren expropriat, 217,50 mp, 241,41 mp suprafaţa C.C. 16,31 mp suprafaţa lui E.M., rămânând un rest de 399,67 mp reprezentând curtea casei şi care a fost atribuit celorlalţi doi coproprietari prin sentinţa civilă nr. 989/1997.
Critica reclamantei nu a putut fî primită deoarece dreptul de proprietate al reclamantei a fost stabilit prin sentinţa civilă nr. 2117/1986 a Judecătoriei Alba Iulia în mod definitiv şi irevocabil, această hotărâre fiind intabulată. Din parcela deţinută de reclamantă au fost expropriaţi 377,11 mp construcţia şi terenul de 444 mp.
Instanţa de apel a apreciat că cererea de restituire în natură a reclamantei care nu a fost deposedată de imobil şi a restituit despăgubirile primite urmare emiterii Decretului de expropriere nr. 335/1988, a fost corect admisă prin sentinţa atacată.
S-a mai reţinut că diferenţele semnalate între suprafaţa reală construită şi cele din registrul de C.F. pot fi rectificate pe calea unei acţiuni în rectificare de carte funciară.
Nu s-au putut reţine pretenţiile reclamantei în sensul că i se cuvin şi alte terenuri rezultate din contracte de vânzare-cumpărare prin interpunerea de persoane, aceste pretenţii nefîind dovedite în cauză.
Singurul drept dovedit de reclamantă a fost cel referitor la proprietatea ei consfinţită prin sentinţa civilă nr. 2117/1986 drept care i-a fost încălcat prin Decretul nr. 335/1988 şi pentru această proprietate s-a constatat că în mod corect sentinţa civilă atacată a pus-o în proprietate.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în termen legal invocând grave erori de judecată făcute la fond şi apel bazate pe calcule greşite şi inexacte şi pe o serie întreagă de neadevăruri şi minciuni, greşeli pornite de la notarul care a încheiat contractele de vânzare-cumpărare. S-a arătat că şi sentinţa civilă nr. 2117/1986 prin care s-a făcut partajarea a fost şi ea greşită, ca şi înscrierile din cartea funciară.
Recurenta nu a indicat temeiul de drept al criticilor formulate în fapt.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situaţiile indicate expres în acest articol la punctele 1-9.
Examinând criticile de fapt invocate se constată că acestea privesc numai aspecte referitoare la interpretarea probelor. Această situaţie putea fi invocată în reformarea unei hotărâri înainte de data de 17 iulie 2005 când prin art. I pct. 1111 din OUG 138/2000 aprobată din Legea nr. 219/2005 a fost abrogat pct. 10 al art. 304 C. proc. civ.
De altfel recurenta contestă realitatea evocată de probele administrate (contracte notariale, hotărâri judecătoreşti definitive, înscrieri în cartea funciară) pe care le consideră ca necorespunzând adevărului.
Asemenea contestări nu se pot face însă pe calea recursului în cadrul acţiunii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci prin mijloacele legale puse la dispoziţie de reglementările în vigoare, prin raportarea directă la actele contestate.
Se constată că argumente de fapt invocate în cererea de recurs nu se pot încadra în niciun motiv prevăzut de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. pentru a se casa sau modifica soluţia atacată.
Ca urmare, văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva deciziei curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.R. împotriva deciziei nr. 310/A din 11 martie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 752/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
