ICCJ. Decizia nr. 7834/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7834
Dosar nr. 3445/1/2005
nr. vechi 758/2005
Şedinţa publică din 5 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 80 din 10 februarie 2004, Tribunalul Alba a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.C., în contradictoriu cu Primăria municipiului Blaj şi a fost obligată pârâta la plata daunelor cominatorii de 100.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a acestei sentinţe şi până la îndeplinirea obligaţiei stabilită în sarcina acesteia prin sentinţa civilă nr. 218/2003 a Tribunalului Alba.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 218/2003, pronunţată în dosarul nr. 6765/2002, pârâta a fost obligată să emită decizie pentru soluţionarea notificărilor formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, iar prin dispoziţiile 1209 şi 1209 bis, pârâta a amânat pronunţarea asupra notificărilor nr. 123 din 7 august 2001 şi nr. 201 din 17 septembrie 2001, motivat de faptul că în lipsa avizului organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice nu se poate emite o astfel de decizie.
Reţine tribunalul, că cererea reclamantei este întemeiată doar sub aspectul obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii, însă nu în cuantumul cerut de reclamantă.
Pentru că debitoarea refuză executarea obligaţiei de a face, poate fi constrânsă patrimonial prin obligarea la plata daunelor cominatorii.
Obligaţia se stabileşte începând cu data rămânerii definitive a sentinţei ce se pronunţă în prezenta cauză şi nu cu data pronunţării sentinţei civile nr. 218/2003, cum a solicitat reclamanta, deoarece s-a formulat cererea „doar în acest cadru procesual".
În privinţa cererii pentru anularea dispoziţiilor nr. 1209 şi nr. 1209 bis din 26 noiembrie 2003, se reţine că este lipsită de interes, pentru că, cele două dispoziţii sunt în realitate înştiinţări prin care reclamantei i-a fost comunicat motivul amânării pronunţării, iar cererea pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, la suma de 873.075.648 lei, este prematur formulată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 1833/A din 24 noiembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Blaj, reţinând că primăria avea obligaţia să soluţioneze prin dispoziţie motivată notificările formulate de către reclamantă, iar prezentul litigiu s-a născut, pentru că a tergiversat în mod nejustificat „intrarea reclamantei în posesia drepturilor ce i se cuvin".
Deşi în cererea de apel pârâta se obligă să emită dispoziţia în cel mai scurt timp, până la data soluţionării apelului nu s-a comunicat Decizia emisă la data de 23 noiembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Blaj care, invocând art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţine că puteau fi cerute daune cominatorii de la D.G.F.P. Alba, care nu a emis avizul cerut. Primăria nu putea să emită dispoziţia fără acest aviz, iar dispoziţiile au fost emise în cursul procesului.
De aceea, instanţa de apel greşit a menţinut obligaţia stabilită prin sentinţa apelată, fără să aibă în vedere dispoziţiile depuse la dosar, care nu au fost emise în timp rezonabil, pentru că reclamanta nu a dat curs invitaţiei primăriei de a se prezenta în vederea consultării în legătură cu natura despăgubirilor.
Faţă de aceste împrejurări, sunt incidente prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul.
Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304, pct. 9 şi 10 C. proc. civ. (pct. 10 era în vigoare la data declarării recursului), se constată că este fondat.
Fiind obligată prin sentinţa civilă nr. 218 din 9 mai 2003 a Tribunalului Alba să emită decizie pentru soluţionarea notificărilor formulate de reclamantă, recurenta-pârâtă trebuia să-şi execute obligaţia de „a face" stabilită de instanţă, iar pentru a se asigura executarea acestei obligaţii puteau fi acordate daune cominatorii.
Daunele cominatorii constituie însă un mijloc de constrângere a debitorului la executarea obligaţiei, iar, dacă debitorul îşi execută obligaţia principală anterior datei stabilite de instanţă ca moment al curgerii lor, scopul urmărit prin obligarea lui la plata daunelor cominatorii a fost integral realizat, iar cererea privitoare la plata lor rămâne fără obiect.
În prezenta cauză, tribunalul a stabilit ca moment al curgerii daunelor cominatorii data rămânerii definitive a sentinţei şi, anterior acestui moment, pârâta şi-a executat obligaţia, prin emiterea dispoziţiilor nr. 2325 şi nr. 2326, ambele din data de 23 noiembrie 2004, aflate la filele 22 şi 23 din dosarul instanţei de apel.
Deoarece recurenta-pârâtă şi-a executat obligaţia de „a face" anterior momentului curgerii daunelor cominatorii, scopul urmărit de intimata-reclamantă prin cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii a fost realizat, iar instanţa de apel greşit a păstrat soluţia acordării lor, pronunţată prin sentinţa tribunalului, apelată numai de pârâtă.
Recurenta a invocat şi prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi admis şi se va casa Decizia atacată.
Se va admite apelul declarat de pârâtă şi se va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că se va respinge şi cererea care are ca obiect plata daunelor cominatorii.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei se vor păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primăria municipiului Blaj, prin primar împotriva deciziei nr. 1833/A din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează.
Admite apelul declarat de Primăria municipiului Blaj, prin primar împotriva sentinţei civile nr. 80 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Alba, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge şi cererea având ca obiect plata daunelor cominatorii.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7920/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7784/2005. Civil. Revendicare imobiliara.... → |
|---|
