ICCJ. Decizia nr. 7920/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7920
Dosar nr. 21018/1/2005
nr. vechi 6130/2005
Şedinţa publică din 6 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 august 2004 reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Reşiţa şi Primăria Municipiului Reşita solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-i oblige pe pârâţi la despăgubirea reclamantului pentru imobilul cu destinaţia de locuinţă, care a fost demolat, şi la restituirea în natură a terenului intravilan identificat în C.F. Reşiţa Română nr. top. 231/C/1, în suprafaţă de 430 mp, liber de orice sarcini.
Prin sentinţa civilă nr. 2755 din 22 octombrie 2004 Tribunalul Caraş Severin, secţia civilă, a respins acţiunea, pentru următoarele considerente:
Terenul care face obiectul solicitării a trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 58/1974, iar casa a fost expropriată în baza Decretului nr. 89/1989, de la reclamant, fiind ulterior demolată.
Pentru casă s-au primit despăgubiri băneşti în cuantum de 40.496.000 lei, aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 518 din 6 martie 2000, eliberată de SC P. SA REŞIŢA.
Dispoziţia nr. 431, prin care primăria municipiului Reşiţa a respins notificarea reclamantului, a fost comunicată acestuia la data de 25 iunie 2001, iar reclamantul a formulat contestaţie împotriva acesteia abia la 30 august 2004 depăşind termenul prevăzut de lege.
Deşi i s-a pus în vedere reclamantului să depună un raport de evaluare pentru casa evaluată şi opţiunea pentru acordarea despăgubirilor şi să se adreseze cu notificare Prefecturii Judeţului Caraş Severin, acesta nu a întreprins nici un demers în acest sens.
Prin Decizia civilă nr. 567 din 10 martie 2005, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamant cu următoarea motivare:
Reclamantul B.I. a declanşat, în condiţiile Legii nr. 10/2001, procedura privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, prin notificarea din data de 23 iulie 2001.
După cum rezultă din întâmpinarea depusă la fila 11 de către primăria municipiului Reşiţa, procedura specială declanşată de către reclamant nu a fost încă finalizată, deoarece nu s-a realizat raportul de expertiză tehnică pentru stabilirea valorii reale a casei care face obiectul cererii.
Cum procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizată, reclamantul nu se poate adresa instanţei în căile de atac prevăzute de lege.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul invocând următoarele motive:
Deşi constată nerespectarea dispoziţiilor legale din Legea nr. 10/2001, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel îşi motivează hotărârile pe dispoziţiile unei legi abrogate, respectiv Legea nr. 58/1974.
Astfel, primăria municipiului Reşiţa, după refuzuri repetate, cu o întârziere mai mare de patru ani, a răspuns la notificarea nr. 133, însă îi oferă titluri de valoare, deşi opţiunea aparţine persoanei îndreptăţite.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi rejudecarea cauzei în fond, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 433 mp, iar în ceea ce priveşte locuinţa demolată, obligarea pârâţilor la despăgubiri băneşti, prin aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nefiind posibilă restituirea în natură.
Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a unui teren şi plata de despăgubiri băneşti pentru o construcţie demolată.
Prima instanţă reţine, pe de o parte, că, urmare a depunerii notificării, s-a emis o dispoziţie, pe care însă reclamantul nu a contestat-o în termenul legal, pentru ca apoi să arate că nu există o dispoziţie de admitere sau respingere a unei notificări formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001, ceea ce face ca acţiunea să fie prematură.
Cu toate acestea, pe fondul cauzei, preia argumentele dispoziţiei emise de primăria municipiului Reşiţa, în sensul că terenul în litigiu a fost preluat de la o altă persoană decât reclamantul, prin aplicarea Legii nr. 58/1974, iar pentru casa demolată reclamantului i s-au plătit despăgubiri.
În schimb, curtea de apel, fără a analiza vreuna din criticile formulate de reclamant la adresa sentinţei, se limitează să arate că procedura administrativă specială nu a fost finalizată.
Soluţia instanţei este nelegală deoarece, câtă vreme reclamantul s-a adresat cu notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, atât soluţionarea notificării în sens nefavorabil reclamantului, cât şi nesoluţionarea notificării în termenul prevăzut de lege, deschid calea acţiunii în justiţie, pentru persoana care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul acestui act normativ.
Cum însă instanţa de apel nu a analizat fondul cauzei, instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar în sensul solicitat de reclamant, pentru a stabili dacă acesta este îndreptăţit la restituirea în natură a terenului şi, respectiv, la plata de despăgubiri băneşti pentru construcţia demolată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza la aceeaşi Curte de Apel pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 567 din 10 martie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia.
Trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului declarat de acelaşi reclamant împotriva sentinţei nr. 2755 din 22 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 792/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7834/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
