ICCJ. Decizia nr. 7899/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7899
Dosar nr. 8554/2005
Şedinţa publică din 11 octombrie 2005
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, la 7 iunie 2002, reclamantul B.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Moara, prin primar, anularea dispoziţiei nr. 18 din 23 mai 2002 emisă de Primarul comunei Moara.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este unicul moştenitor al defunctului B.V. de pe urma căruia au rămas imobile preluate abuziv. În prezent, aceste imobile sunt înstrăinate către terţe persoane din comună.
Prin sentinţa civilă nr. 6733 din 29 octombrie 2002 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilelor solicitate, deoarece la data decesului autorului său acestea se aflau în patrimoniul autorului, fapt confirmat de certificatul de moştenitor nr. 1836/1984.
Această soluţie a fost păstrată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, care, prin Decizia civilă nr. 60 din 27 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
În considerentele deciziei instanţei de apel s-a arătat că în speţă nu există nici un indiciu că imobilul ar fi fost preluat de la B.M. ori de la reclamant de vreuna din entităţile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Probele administrate au demonstrat că reclamantul nu şi-a putut valorifica drepturile de moştenitor, care nu-i pot fi tăgăduite, din cauza pretenţiilor lui P.E.
Cum statul nu apare implicat în preluarea bunurilor, iar situaţia pe care o reclamă B.V. este în legătură cu modul de rezolvare a unei succesiuni, în mod corect prima instanţă a menţinut dispoziţia primarului.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, l-a admis, dispunând casarea cu trimitere spre rejudecare a apelului.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că în mod greşit a considerat instanţa de apel că sarcina probării preluării abuzive a unui imobil revine persoanei îndreptăţite, aceasta fiind o probă ce nu poate fi pretinsă decât de la deţinătorul bunului al cărui titlu este contestat.
Se impune administrarea unor probe pentru a se verifica dacă imobilul a fost preluat abuziv de stat şi dat în administrarea intimatei; dacă intimata a făcut acte de dispoziţie asupra bunurilor a căror restituire se solicită şi dacă sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 pentru a stabili cu certitudine că cererea reclamantului se încadrează sau nu în dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 337 din 11 aprilie 2005 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 6733/2002 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
În considerentele deciziei s-a arătat că, în limitele impuse de art. 315 C. proc. civ., instanţa a luat o declaraţie apelantului pentru a se stabili dacă imobilul solicitat se încadrează în dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Din această declaraţie rezultă că imobilele solicitate au aparţinut unchiului apelantului, B.M., iar la decesul acestuia s-a emis certificat de moştenitor, anulat ulterior.
Imobilul solicitat de reclamant nu se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv de stat, acesta nefiind niciodată în posesia statului, ci în posesia unei alte persoane, care a fost considerată greşit moştenitoare a defunctului B.M.
Ca urmare, pentru reglementarea situaţiei imobilului reclamantul trebuie să urmeze procedura prevăzută de dreptul comun şi nu procedura specială instituită prin Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs, critica privind următoarele aspecte:
Instanţa care a rejudecat după casare nu a respectat îndrumările date de instanţa de recurs.
Imobilul solicitat se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, situaţia juridică a recurentului regăsindu-se în mai multe texte ale legii, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 4 pct. 2 şi 3, art. 22 şi art. 47 alin. (1).
Prin Decizia dată, în mod eronat Primăria nu-i recunoaşte recurentului calitatea de moştenitor al lui B.M. Dacă Primăria nu-i făcea acte de proprietate lui P.E., aceasta nu putea să vândă imobilul.
Imobilul a fost preluat de organele locale ale puterii, astfel încât se încadrează în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
La cererea de recurs au fost ataşate, în copie, o serie de înscrisuri respectiv, actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, certificate de moştenitor, plan de situaţie, extras de carte funciară, acte de stare civilă, act de vindere-cumpărare.
Analizând Decizia recurată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs şi în raport de probele administrate în toate etapele procesuale, Curtea a apreciat că deşi recurentul nu şi-a motivat în drept cererea, dezvoltarea criticilor aduse hotărârii instanţei de apel face posibilă încadrarea acestora, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care a fost analizat recursul, reţinându-se următoarele:
Dispoziţia nr. 18 din 23 mai 2002 prin care Primarul comunei Moara a respins cererea prin care B.V. a solicitat restituirea imobilelor rămase de pe urma defunctului B.M., întrucât imobilele solicitate nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, a fost atacată, invocându-se faptul că imobilele se încadrează în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la data sesizării instanţei.
Conform acestui text, sunt considerate imobile preluate abuziv orice imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Cu înscrisurile depuse la dosar recurentul a dovedit că este moştenitorul lui B.M., aspect necontroversat şi reţinut ca atare, şi de instanţele de fond, precum şi faptul că autorul său a avut în proprietate un imobil situat în comuna Moara, sat Liteni, compus din teren şi construcţie.
În respectarea dezlegărilor de drept din Decizia nr. 5695/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, obligatorii conform art. 315 C. proc. civ., instanţa de apel a administrat probe suplimentare pentru a stabili dacă imobilul a cărui restituire se solicită se încadrează sau nu în prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Prin declaraţia dată înaintea instanţei de trimitere, B.V. a arătat că doreşte să obţină restituirea imobilelor înscrise în certificatul de moştenitor nr. 1836/984. Imobilul înscris în acest certificat priveşte un teren în suprafaţă de 250 mp, curte şi o casă cu anexe, situate în vatra satului Liteni, comuna Moara.
Certificatul de moştenitor invocat de recurent a fost eliberat la 11 decembrie 1984. Drept urmare, la această dată, imobilul pretins de recurent se afla în patrimoniul autorului său. Or, Legea nr. 10/2001 a fost adoptată pentru a reglementa măsurile reparatorii ce se cuvin pentru imobilele preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Din extrasul de carte funciară nr. 510 deschisă pentru satul Liteni se poate constata că statul nu figurează ca proprietar asupra imobilului dobândit de autorul recurentului în temeiul actului de vindere cumpărare încheiat la 7 august 1940, ci M.B.
Faptul că în mod eronat o altă persoană a fost considerată moştenitoare a autorului recurentului, şi că această persoană nu putea să dispună de imobil, nu înseamnă că M.B. a fost deposedat de organele locale ale puterii sau administraţiei de stat, câtă vreme întregul material probator nu conduce la această concluzie.
În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat în mod corect probatoriul administrat şi a ajuns la concluzia întemeiată pe prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 că, de vreme ce nu s-a dovedit preluarea abuzivă a imobilului de către stat, acesta nu poate fi restituit conform procedurii speciale instituite de Legea nr. 10/2001.
Drept urmare, recurentul îşi poate valorifica dreptul de proprietate pe calea dreptului comun.
Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a considerat că motivele de recurs nu se încadrează în cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. a respins recursul ca nefondat, cu consecinţa păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva deciziei civile nr. 337 din 11 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Moara, prin primar.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 760/2005. Civil → |
|---|
