ICCJ. Decizia nr. 8183/2005. Civil
Comentarii |
|
Prin decizia civilă nr. 766 din 17 mai 2005 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, s-a admis apelul apelantului-pârât Primarul municipiului Piatra Neamț împotriva sentinței civile 415 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamț, pe care a schimbat-o în tot în sensul că s-a respins ca nefondată contestația petentului R.T., îndreptată împotriva Dispoziției 8 din 7 ianuarie 2002, emisă de Primarul municipiului Piatra Neamț.
în motivarea hotărârii sale, Curtea de apel a reținut că petentul-contestator a dobândit în anul 1983, prin act autentic, un imobil situat pe terenul de 1660 mp, teren ce a trecut în proprietatea statului conform art. 30 Legea 58/1974, urmând ca terenul necesar să-i fie atribuit pe durata existenței construcției.
S-a mai avut în vedere că la data exproprierii, în anul 1986, obiectul acesteia l-a constituit practic suprafața de 272,49 mp construcții, restul suprafeței, aflându-se, practic, în proprietatea statului.
S-a mai reținut, conform actelor și expertizei tehnice că pentru blocul C5, în curs de finalizare, suprafața afectată de aceste investiții, conform planului urbanistic prin amenajările aprobate, fapt rezultat din Hotărârea Consiliului local 9/1998, este de 1310 mp teren, așa încât nu este posibilă restituirea în natură, astfel cum a dispus apelantul, prin decizia contestată.
S-a mai invocat Regulamentul general de urbanism, aprobat prin H.G. 525/1996 republicată, ce prevede anumite accese pentru construcțiile de locuințe colective și lot folosit în comun.
împotriva susmenționatei decizii a instanței de apel a declarat recurs recurentul contestator R.T.
Sub primul aspect, recurentul menționează că domnul judecător trebuia să se abțină de la judecata cauzei deoarece a participat și în dosarul 1263.
Cât privește cel de-al doilea aspect al criticii sale, recurentul arată că s-a ignorat sentința civilă 3854/1998 a Judecătoriei Piatra Neamț care atestă dreptul de proprietate asupra terenului agricol și nu s-a analizat expertiza, așa cum s-a făcut la fond, în sensul că întreaga suprafață de 1932 mp este liberă de orice construcție și că se află față de blocul C5 la o distanță de 6m.
Deliberând, înalta Curte de Casație și Justiție respinge, ca nefondat, recursul, pentru că nu subzistă niciuna dintre critici, potrivit următoarele rațiuni:
în primul rând, starea de incompatibilitate a unuia din judecătorii apelului n-a fost probată în nici un mod, în sensul art. 24 C. proc. civ. și respectiv și art.29 coroborat cu art. 27 C. proc. civ.
în al doilea rând, referitor la cealaltă critică, se are în vedere că instanța de apel s-a pronunțat asupra unor probe cu înscrisuri, printre care actul autentic, probe hotărâtoare în dezlegarea pricinii și care au demonstrat dobândirea imobilului-construcție de către pretinșii autori ai contestatorului, terenul cu construcții aferent în suprafață de 1660 mp trecând în proprietatea statului conformitate cu art. 30 Legea 58/1974, și urmând ca terenul necesar să fie atribuit cumpărătorilor pe durata existenței construcției.
Ca atare, în patrimoniul autorilor contestatorului exista numai proprietatea construcției, nu și cea a terenului, teren trecut la stat, prin actele normative în vigoare la acea dată, astfel că terenul aferent construcției putea fi deținut de proprietarul construcției, spre folosință, atâta timp, atâta timp cât ființa edificiul. Din acest motiv, în situația în care construcția a fost demolată, terenul, cu excepția construcției, nu putea constitui proprietatea autorilor recurentului.
în plus, hotărârea judecătorească invocată de recurent, prin care se constată dobândirea terenului de 1660 mp, nu poate fi opusă intimatului din această cauză, deoarece acesta n-a figurat parte în acel proces.
Așadar, sentința 3854/1998 a Judecătoriei Piatra Neamț, nefiindu-i opozabilă tocmai proprietarului terenului, proprietar în condițiile aplicării de atunci a Legii 59/1974, urmează că această probă nu-și are eficiență juridică în cauză, pentru a nu mai discuta de dovezile pertinente menționate mai sus, referitoare la regimul juridic al terenului.
Drept consecință, recursul a fost respins ca nefondat, nefiind întrunite cerințele invocate ale pct. 1 și 5 ( în vigoare la data formării cererii) din art. 304 C. proc. civ.
← ICCJ. Decizia nr. 8966/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6716/2005. Civil → |
---|