ICCJ. Decizia nr. 8547/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8547
Dosar nr. 15878/3/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Primarul General al municipiului Bucureşti a emis dispoziţia nr. 4242 din 4 mai 2005, prin care a respins ca nedovedită cererea obiect al notificării formulate de C.J., prin care s-a solicitat restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001 a imobilului situat în Bucureşti.
În motivarea dispoziţiei se arată că solicitanta nu a depus până la data de 1 iulie 2003 acte doveditoare ale dreptului de proprietate şi ale calităţii de persoană îndreptăţită.
C.J. a atacat dispoziţia de mai sus pe calea contestaţiei reglementată prin art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001 solicitând anularea ei şi obligarea Primăriei municipiului Bucureşti să emită o nouă dispoziţie, prin care să dispună fie restituirea imobilului în natură, fie acordarea de despăgubiri în echivalentul acestuia.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a pronunţat Decizia civilă nr. 999 din 23 septembrie 2005, prin care, constatând că la dosarul administrativ există acte doveditoare privind dreptul de proprietate asupra imobilului al lui N.I., privind preluarea abuzivă a imobilului de către stat şi privind calitatea de persoană îndreptăţită a contestatoarei, moştenitoare a fostului proprietar, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat Primăria municipiului Bucureşti prin Primarul General să emită o nouă dispoziţie având ca obiect restituirea în natură către contestatoare a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelul declarat de Primăria municipiului Bucureşti, prin Primarul General, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.165-A din 3 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Instanţa de apel a statuat ca fiind nefondate susţinerile din apel referitoare la faptul că prima instanţă era obligată să soluţioneze contestaţia cu luarea în considerare doar a actelor doveditoare depuse la dosarul administrativ, în rândul cărora nu s-a aflat actul de proprietate al autorului contestatoarei.
A hotărât instanţa de apel că actele depuse cu prilejul judecării contestaţiei în primă instanţă, pe care le-a analizat, fac dovada deplină a dreptului de proprietate al autorului contestatoarei asupra imobilului şi privind preluarea abuzivă a acestuia de către stat, mai ales că unitatea deţinătoare nu a administrat probe contrare, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 (imobilul fiind preluat prin confiscarea averii dispusă prin hotărâre judecătorească penală de condamnare a fostului proprietar pentru infracţiuni de natură politică).
Municipiul Bucureşti a declarat recurs prin Primarul General invocând cazul de casare prevăzut de art. 394 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susţinut că instanţa de apel, admiţând posibilitatea dovedirii dreptului de proprietate şi calităţii de persoană îndreptăţită în cadrul soluţionării contestaţiei în justiţie, fără ca asemenea acte doveditoare să fi fost depuse în cadrul procedurii administrative prealabile, a încălcat prevederile corespunzătoare din Legea nr. 10/2001.
Recursul astfel motivat nu este întemeiat.
În mecanismul de punere în aplicare a Legii nr. 10/2001, prima etapă o reprezintă procedura administrativă prealabilă reglementată de art. 22-26 din legea republicată, în cadrul căreia persoana îndreptăţită are obligaţia de a depune actele doveditoare prevăzute de art. 23 din lege.
Termenul pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit succesiv prin mai multe ordonanţe de urgenţă, iar articolul 23 din lege, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 prevede că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluţionării notificării.
Dispoziţia arătată nu limitează însă posibilitatea instanţei, investită potrivit art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001 devenit art. 26 alin. (3) în urma modificării legii prin Legea nr. 247/2005, ca în cadrul procedurii judiciare să soluţioneze procesul numai pe baza actelor doveditoare depuse în etapa procedurii administrative.
Asemenea limitare ar avea ca efect îngrădirea accesului la justiţie recunoscut prin art. 21 din Constituţie şi a dreptului la un proces echitabil consacrat prin acelaşi articol din Constituţie şi recunoscut părţilor prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Or, un proces echitabil presupune un tratament egal aplicabil părţilor implicate în proces, iar accesul la justiţie nu se realizează numai prin posibilitatea de a sesiza instanţa de judecată, ci şi prin dreptul efectiv al părţilor de a propune dovezile care să le susţină interesele, precum şi prin dreptul instanţei de a cenzura pertinenţa, concludenţa şi utilitatea lor, de a încuviinţa administrarea probelor necesare lămuririi depline a stării de fapt şi de a-şi întemeia soluţia pe probele administrare.
Prin urmare, în cauza de faţă corect instanţa de apel a păstrat soluţia primei instanţe fundamentată pe ansamblul probelor, indiferent de momentul administrării lor.
Pentru cele ce preced recursul va fi respins ca nefondat potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 165/A din 3 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 8549/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8423/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
---|