ICCJ. Decizia nr. 8588/2005. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8588
Dosar nr. 38316/2/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 26 aprilie 2005, reclamanţii F.X.L. şi F.A.D. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti (prin Primarul General) şi Statul Român (prin Ministerul Finanţelor Publice), solicitând obligarea acestora la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilelor situate în Bucureşti, str. A. nr. 42, str. L. nr. 104 şi Cal. M. nr. 53.
În motivarea acţiunii, întemeiate pe art. 21 din Constituţie şi art. 480 C. civ., reclamanţii au susţinut că:
- sunt moştenitorii tatălui lor, proprietar al imobilelor menţionate, care au fost naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950;
- au obţinut de abia în anul 2004 actele doveditoare ale dreptului de proprietate, a căror scoatere din ţară era interzisă în perioada când au părăsit România;
- pe terenul viran de 1055 mp. din cal. M. nr. 53 se edifică o clădire care va deveni, probabil, sediul unei asociaţii a economiştilor, construcţia din str. L. nr. 104 (parter şi două etaje) este închiriată de Primăria Municipiului Bucureşti unor firme, iar imobilul din str. A. (apartament de 5 camere şi dependinţe la parterul unei vile şi teren de 652 mp) a fost înstrăinat.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 951 din 13 septembrie 2005, a admis excepţia de inadmisibilitate (invocată din oficiu) şi, ca atare, a respins acţiunea.
S-a reţinut că, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, revendicarea pe calea dreptului comun a unor imobile preluate de stat în temeiul Decretului de naţionalizare nr. 92/1950, este inadmisibilă, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar procedura prealabilă instituită de acest ultim act normativ nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 94 din 1 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi.
S-a reţinut că:
- pentru restituirea imobilelor preluate abuziv de stat reclamanţii nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
- această procedură prealabilă nu îngrădeşte accesul la justiţie deoarece se parcurge mai rapid, fără formalităţile riguroase pe care le presupune un proces civil, iar actul administrativ emis de entitatea investită cu soluţionarea notificării este supus controlului instanţei judecătoreşti.
Reclamanţii au declarat recurs, prin care au solicitat casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei la instanţa competentă să soluţioneze fondul cererii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. pr. civ., art. 21 alin. (1) şi (4) din Constituţie şi art. 1 din Protocolul adiţional al C.E.D.O., reclamanţii au susţinut că:
- deoarece au părăsit România în copilărie, nu cunoşteau care sunt proprietăţile imobiliare ale tatălui lor şi valoarea acestora, iar clarificarea aspectelor menţionate şi obţinerea actelor doveditoare au durat până la 9 septembrie 2004;
- acţiunea în revendicare este principial imprescriptibilă, astfel că limitările aduse exercitării acestui demers sunt contrare legii fundamentele şi C.E.D.O.
Recursul este nefondat deoarece:
- potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, revendicarea bunurilor imobile preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1944-22 decembrie 1989, pe calea dreptului comun, este inadmisibilă ulterior adoptării Legii nr. 10/2001, proprietarii deposedaţi sau urmaşii acestora având la dispoziţie măsurile reparatorii prevăzute de ultimul act normativ;
- reclamanţii, succesori ai defunctului proprietar, au revendicat după adoptarea Legii nr. 10/2001, în condiţiile prevăzute de Codul civil, imobile preluate abuziv de stat în perioada menţionată şi nu au atacat constituţionalitatea art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998;
- textul precizat nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate şi, ca atare, nu este contrar C.E.D.O.;
- drept consecinţă, soluţia primei instanţe, confirmată în apel, este corectă.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii F.X.L. şi F.A.D. împotriva deciziei civile nr. 94/A din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8583/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8630/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
