ICCJ. Decizia nr. 8583/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8583
Dosar nr. 11769/3/2005
Şedinţa publică din 26 octombrie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 5 mai 2005, contestatorul P.G.C. a chemat în judecată pe intimata Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 4016 din 7 martie 2005 şi acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În motivarea cererii, întemeiate pe dispoziţiile legii sus-menţionate, contestatorul a susţinut că prin dispoziţia criticată intimata i-a respins, ca nedovedită, notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001 în referire la imobilul situat în Bucureşti, deşi anexase toate actele necesare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 956 din 16 septembrie 2005, a admis contestaţia, a anulat actul atacat şi a obligat-o pe intimată să emită dispoziţie motivată de acordare a unor despăgubiri pentru imobilul în discuţie.
S-a reţinut că:
- prin notificarea din 20 septembrie 2001, contestatorul a solicitat stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, expropriat conform Decretului nr. 139/1974 de la P.G., autorul său, care a primit în acel moment o despăgubire modică, necorespunzătoare valorii reale;
- în dovedirea pretenţiilor, contestatorul a depus, odată cu notificarea, un certificat suplimentar de moştenitor, potrivit căruia masa succesorală rămasă de pe urma defunctului P.G. include, între altele, cota de ½ din imobilul menţionat (construcţie şi loc de casă), dobândit printr-un act de vânzare-cumpărare autentic, încheiat în anul 1945;
- pe parcursul procesului contestatorul a făcut şi dovada calităţii de moştenitor al proprietarului celeilalte cote de ½, respectiv P.M. (mamă);
- din înscrisurile depuse la dosar mai rezultă că defunctul P.G. figura ca proprietar al imobilului în evidenţele fiscale (unde este menţionat şi actul autentic de vânzare-cumpărare), precum şi în lista anexă a decretului de expropriere;
- intimata a respins notificarea, ca nedovedită, fără a-i cere în scris contestatorului să prezinte dovada calităţii de moştenitor al defunctei sale mame, aşa cum prevede art. 22 pct. 1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001;
- notificarea nu putea fi respinsă nici pentru nedepunerea actului translativ de proprietate atâta timp cât certificatul de moştenitor de pe urma defunctului P.G. (în care este menţionat contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat în anul 1945) se încadrează în categoria înscrisurilor doveditoare prevăzute de art. 22.1 lit. d) din aceleaşi norme metodologice.
- dispoziţiile referitoare la prezumţia de proprietate introduse în Legea nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 sunt aplicabile şi proceselor în curs de judecată, având ca obiect analizarea legalităţii şi temeiniciei deciziilor anterioare, emise în faza administrativă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 134 din 20 martie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de intimatul Municipiul Bucureşti.
S-a reţinut că:
- înscrisurile depuse de contestator la prima instanţă completează probatoriul din faza administrativă şi fac dovada calităţii lui de persoană îndreptăţită, precum şi dreptul de proprietate al antecesorilor săi.
- apelantul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a comunica în scris contestatorului necesitatea completării documentaţie;
- instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 şi a prezumţiei de proprietate instituită prin Legea nr. 247/2005 (operantă şi în cauzele aflate în curs de judecată).
Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri, solicitând modificarea acesteia şi, pe fond, respingerea contestaţiei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că dispoziţia contestată este corectă deoarece notificarea trebuia să fie soluţionată pe baza înscrisurilor depuse în faza administrativă, care nu făceau dovada calităţii contestatorului, de persoană îndreptăţită.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- înainte de respingerea notificării, recurentul nu i-a comunicat contestatorului ce înscrisuri trebuie să mai depună pentru dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor şi calităţii sale de moştenitor;
- prin probele administrate în cauză contestatorul şi-a dovedit pretenţiile referitoare la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv, astfel că respingerea cererii sale, exclusiv pe considerentul că nu a depus la entitatea investită cu soluţionarea notificării toate înscrisurile doveditoare, ar fi contrară finalităţii Legii nr. 19/2001.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 134/A din 20 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 926/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8588/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
