ICCJ. Decizia nr. 9121/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9121
Dosar nr. 14355/1/2005
Nr. vechi: 3494/200.
Şedinţa de la 9 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 2674/2003 pe rolul Tribunalului Mureş, reclamanta G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Sighişoara, Primăria municipiului Sighişoara şi Prefectura judeţului Mureş completarea dispoziţiei nr. 147 din 10 februarie 2003 emisă de primul pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul restituirii în natură şi a suprafeţei de 100 mp teren pentru care s-a acordat drept de folosinţă pe durata existenţei construcţiilor familiei S.A. şi S.F., iar în situaţia în care nu este posibilă restituirea în natură să se stabilească despăgubiri băneşti la valoarea reală de circulaţie a acestui teren.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a depus notificare pentru restituirea în natură a imobilului situat în Sighişoara, înscris în C.F. Sighişoara, nr. top 3427/7/a, 3428/1 şi 3429/1/a, format din construcţii şi teren în suprafaţă de 583 şi că, prin dispoziţia atacată s-a dispus restituirea în natură a construcţiilor şi a suprafeţei de 483 mp teren, nefiind soluţionată situaţia diferenţei de 100 mp teren.
Pe parcursul judecării cauzei, Primarul municipiului Sighişoara a emis dispoziţia nr. 702 din 2 octombrie 2003, prin care a dispus modificarea şi completarea art. 1 din dispoziţia nr. 147/2003, aprobând restituirea în natură a suprafeţei de 583 mp.
Dosarul nr. 7502/2003 în care reclamanta a formulat contestaţie împotriva celei de-a doua dispoziţii a fost conexat la dosarul nr. 2674/2003.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 679 din 16 iunie 2004, a admis în parte contestaţia formulată în contradictoriu cu Primarul municipiului Sighişoara, a modificat art.1 din dispoziţiile nr. 147 şi 702/2003 în sensul aprobării restituirii în natură a întregului teren înscris în C.F. nr. top 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a, cu excepţia parcelei de 100 mp teren atribuită familiei Stoica în temeiul Legii nr. 18/1991, pentru care a stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti evaluate la 47.549.242 lei prin raportul de expertiză efectuat de expertul inginer M.M.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea ce nefondat a apelului declarat de Primarul municipiului Sighişoara, potrivit deciziei civile nr. 1037/A din 7 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, în dosarul nr. 1799/2004/C.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut următoarele:
Prin notificare, reclamanta a solicitat restituirea în natură a întregului imobil înscris în C.F. Sighişoara şi a anexat la notificare o copie fidelă a cărţii funciare, din cuprinsul căreia rezultă că în foaia A este menţionată suprafaţa de 583 mp teren, proprietarii tabulari ai întregului imobil la data preluării abuzive de către stat fiind autorii reclamantei.
Prima dispoziţie a fost emisă pentru o suprafaţă de 483 mp teren şi corpul B de clădire.
Prin dispoziţia nr. 702/2003 (contestaţia împotriva acesteia formând obiectul dosarului conexat) s-a dispus restituirea către reclamantă a suprafeţei de 583 mp.
Cu ocazia demersurilor efectuate pentru intabularea în C.F. a dreptului de proprietate reconstituit, reclamanta a constat că s-a procedat la rectificarea suprafeţei de teren de la 583 mp la 754 mp, motiv pentru care a contestat dispoziţia nr. 702/2003.
Prima instanţă a constatat că, după înregistrarea notificării de către reclamantă, s-a rectificat suprafaţa în foaia A a cărţii funciare, că potrivit înscrisurilor actuale reclamanta este proprietara tabulară a corpului B de clădire şi a suprafeţei de 583 mp teren, numiţii S.A. şi S.F. sunt proprietarii corpului A de clădire şi a suprafeţei de 100 mp teren şi că în foaia B a cărţii funciare a mai rămas intabulat Statul Român pe o suprafaţă de 71 mp teren, concluzionând că nici în urma emiterii dispoziţiei nr. 702/2003, prin care s-a modificat şi completat dispoziţia nr. 147/2003, reclamantei nu i s-a restituit întregul teren liber.
Motivul de apel invocat de pârât, în sensul că reclamantei i s-a restituit în natură exact suprafaţa de teren solicitată prin notificare, a fost înlăturat de Curtea de Apel Târgu Mureş, cu motivarea că în notificare au fost indicate numărul cărţii funciare şi numerele de top fără să fie menţionată vreo suprafaţă de teren, că antecesorii reclamantei au fost deposedaţi de imobilul înscris în C.F. Sighişoara, cu suprafaţa reală, fiind irelevantă suprafaţa înscrisă în C.F., cunoscut fiind faptul că C.F. nu garantează suprafaţa ci numai proprietatea şi că, în această situaţie, reclamantei trebuia să i se restituie întreaga suprafaţă de teren liberă, exceptând suprafaţa de 100 mp teren, atribuită în mod legal familiei Stoica, pentru care reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs comun Primarul Municipiului Sighişoara şi Primăria Municipiului Sighişoara, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 11 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
În urma notificării nr. 58/2001, prin dispoziţia nr. 147/2003 s-a dispus restituirea în natură a corpului B din imobilul situat în Sighişoara, cu teren aferent de 483 mp.
Urmare a contestaţiei reclamantei, s-a reanalizat notificarea acesteia şi s-a constatat că: „Din măsurătorile efectuate precum şi din fişele cadastrale (…) rezultă cu 171 mp mai mult decât suprafaţa înscrisă în C.F.(…)", situaţie în care recurentul a modificat şi completat dispoziţia contestată, dispunând restituirea a 583 mp teren „aşa cum rezultă din înscrisurile de C.F.".
Este netemeinică solicitarea intimatei reclamante privind restituirea în natură a 654 mp teren, atâta timp cât acesteia i s-a restituit ceea ce a cerut prin notificare, respectiv terenul de 583 mp.
„Nu poate fi primită motivarea instanţei de apel", potrivit căreia, în urma comparării copiei fidele de C.F. anexată la notificare, cu cea emisă în luna aprilie 2004, se constată că după înregistrarea notificării s-a procedat la o rectificare a suprafeţei de teren, iar la B5 din C.F. Statul Român deţine o suprafaţă de 71 mp nerestituită reclamantei. „Susţinerea nu poate fi primită, deoarece notificarea reclamantei a fost soluţionată pe baza actelor depuse de aceasta mai exact a C.F., iar la data soluţionării notificării, în C.F. exista înscrisă doar suprafaţa de 583 mp.".
În privinţa acordării de despăgubiri pentru suprafaţa de 100 mp dobândită de S.A., soluţia instanţei este „neîntemeiată" atâta timp cât intimatei i s-a restituit exact suprafaţa de 583 mp teren de care au fost deposedaţi antecesorii ei.
La data de 18 aprilie 2006 a fost depusă o cerere de intervenţie accesorie, în interesul recurenţilor de către S.F., prin mandatar S.D., cerere admisă în principiu, conform dispoziţiilor art. 51 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prima critică invocată prin motivele de recurs se încadrează în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. (plus petita), caz ce nu este însă incident în cauză.
În cuprinsul notificării depuse de intimata reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, contrar afirmaţiei recurenţilor, imobilul teren preluat abuziv din patrimoniul antecesorilor acesteia nu este individualizat prin indicarea suprafeţei de 583 mp, ci prin indicarea numărului C.F. şi a numerelor topografice ale celor trei parcele, 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a.
Este necontestat în prezenta cauză că întregul imobil înscris în C.F. Sighişoara a fost preluat de stat în anul 1950, respectiv toate cele trei parcele solicitate de reclamantă prin notificare, a căror suprafaţă reală rezultată în urma măsurătorilor efectuate este de 754 mp astfel cum rezultă şi din extrasul de carte funciară eliberat la data de 11 noiembrie 2003 (fila 4 dosar nr. 7502/2003).
Sub acest aspect, soluţia instanţelor anterioare, în sensul că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru întregul imobil preluat din patrimoniul autorilor săi este corectă, iar obligaţia unităţii deţinătoare de a efectua măsurători pentru determinarea suprafeţelor de teren preluate de stat în mod abuziv este evidentă, în condiţiile în care, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 sunt supuse restituirii în natură, construcţiile care nu au fost legal înstrăinate unor terţe persoane precum şi terenurile care, în accepţiunea legii sunt libere (libere de construcţii, neafectate de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică).
Or, stabilirea cu exactitate a situaţiei de fapt, respectiv a limitelor în care este posibilă restituirea în natură a imobilelor solicitate, presupune efectuarea de măsurători în cadrul cărora să se determine şi suprafaţa reală a terenurilor înscrise în cartea funciară pe numele persoanelor îndreptăţite sau a autorilor lor, înscrisurile garantând întinderea dreptului de proprietate numai în raport cu numărul topografic al parcelelor, nu şi cu suprafeţele menţionate în cartea funciară.
Recursul este fondat pentru următoarele motive, apreciate de Curte ca fiind de ordine publică:
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 (act normativ ce nu era în vigoare la data pronunţării hotărârii recurate şi a redactării motivelor de recurs):
„(…) pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică (…) măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".
Din raportul de expertiză topometrică întocmit de expert M.M. rezultă că din totalul de 754 mp (suprafaţa parcelelor cu nr. top. 3427/7/a, 3428/1, 3429/1/a ) o parte se află în „zona de protecţie" a liniilor C.F.R, precum şi faptul că locuinţa familiei Stoica ocupă o suprafaţă mai mare de teren decât cea de 100 mp, atribuită acestei familii în proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Tribunalul Mureş, admiţând contestaţia, a dispus restituire în natură a întregului teren înscris în C.F., nr. top. menţionate, cu excepţia parcelei de 100 mp atribuită familiei S., deşi parte din teren se află (pe latura estică) la o distanţă de mai puţin de 20 m de axul căii ferate.
Conform art. 25 alin. (2) şi (3) din OUG nr. 12/1998, aprobată prin Legea nr. 88/1999, zona de siguranţă a infrastructurii feroviare publice cuprinde fâşiile de teren, în limită de 20 m. fiecare, situate de o parte şi de alta a axei căii ferate, reprezentând amenajări de utilitate publică naţională, situaţie în care nu sunt supuse restituirii în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, art. 10 alin. (3).
Pentru determinarea cu precizie a suprafeţei din terenul proprietatea antecesorilor reclamantei, care reprezintă zonă de siguranţă a căii ferate şi deducerea acesteia din terenul restituit în natură prin sentinţa primei instanţe, este necesară completarea raportului de expertiză.
De asemenea, în măsura în care construcţia (corpul A de clădire) proprietatea numiţilor S.A. şi S.F. este o construcţie nouă sau a fost extinsă în continuarea corpului A preluat de la autorii reclamantei, iar extinderea s-a realizat fie anterior anului 1990, fie după data de 1 ianuarie 1990, cu autorizaţie de construire, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată în 2005, tot terenul pe care este amplasată construcţia este exceptată de la restituirea în natură şi nu numai suprafaţa de 100 mp în limita căreia li s-a eliberat titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Lămurirea acestei situaţii de fapt presupune suplimentarea probatoriului administrat în fazele procesuale anterioare.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi a dispoziţiilor art. 313-314 C. proc. civ., Curtea urmează să admită recursul, să caseze Decizia şi să trimită cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel. Ca o consecinţă a admiterii recursului, va fi admisă şi cererea de intervenţie accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Primarul municipiului Sighişoara şi Primăria municipiului Sighişoara împotriva deciziei nr. 1037/A din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta S.F., prin mandatar S.D., în interesul recurenţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9124/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9119/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
