ICCJ. Decizia nr. 925/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 925
Dosar nr. 13559/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 533 din 27 mai 2003 a Tribunalului Cluj a fost respinsă acţiunea reclamantei Z.G. privind anularea dispoziţiei nr. 15 din 7 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Cluj Napoca.
S-a reţinut că imobilul apartament nr. 41, înscris în C.F. Cluj, a fost proprietatea numiţilor P.H. şi G. Prin Decretul nr. 223/1974 cu Decizia nr. 299/1998 a fost preluat fără plată de la P.G. şi cu plata despăgubirilor în cuantum de 37.265 lei de la P.H. cu Decizia nr. 169/1989.
Conform Legii nr. 112/1995 foştilor proprietari li s-au acordat despăgubiri, apartamentul nefiind liber.
Prin dispoziţia nr. 15/2003 apartamentul a fost restituit în natură foştilor proprietari, cu obligaţia de restituire a despăgubirilor primite actualizate.
Reclamanta deţine apartamentul în baza contractului de închiriere nr. 36668 din 7 iunie 1999 şi are calitate procesuală activă pentru promovarea cererii de anulare a dispoziţiei, justificând interes raportat la cuantumul chiriei şi posibilitatea cumpărării la un preţ avantajos. Deoarece nu au fost chemaţi în judecată titularii dreptului de proprietate s-a reţinut că acţiunea este inadmisibilă.
De fapt s-a învederat că acţiunea este şi nefondată raportat la dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, preluarea fiind făcută cu încălcarea legii în vigoare, a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1958, art. 17 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Constituţia din 1965 şi art. 36 alin. (2) C. fam.
Prin apelul declarat de reclamantă se critică hotărârea pronunţată pentru aplicarea greşită a legii, în condiţiile în care apartamentul a fost preluat legal, cu respectarea Decretului nr. 223/1974, iar potrivit Legii nr. 10/2001 şi art. 1.4 din HG nr. 498/2003 nu putea fi restituit în natură foştilor proprietari.
Prin Decizia civilă nr. 198 A din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj a fost respins apelul reclamantei ca nefondat, cu motivarea în primul rând vizând calitatea procesuală activă a acesteia, care are interes, urmărind păstrarea dreptului locativ şi calitatea de chiriaşă a statului, iar în perspectivă, posibilitatea de a cumpăra apartamentul.
Potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, primăria era în drept să verifice în procedură administrativă dacă preluarea s-a făcut fără titlu valabil, ceea ce a şi făcut, iar în temeiul art. 1 alin. (1) a dispus restituirea în natură a imobilului.
Art. 1.4. cap. II din HG 498/2003 nu a fost încălcat, corect reţinându-se faptul că preluarea s-a făcut cu încălcarea Constituţiei din 1965 în vigoare la acea dată. Apoi, potrivit cap. II lit. b) pct. 1 din HG 498/2003, dacă locuinţa preluată fără plată nu a fost înstrăinată de stat către o terţă persoană, se dispune restituirea în natură.
Împotriva deciziei astfel pronunţate a declarat recurs reclamanta Z.G. invocând apariţia HG 498/2003 cu privire la aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, susţinând în acelaşi timp împrejurarea că se bazează pe autoritatea de lucru judecat fără a da nici o explicaţie.
Recursul astfel declarat nu a fost motivat.
Afirmaţiile reclamantei din cererea de recurs au caracter generic şi nu au fost competente sau dezvoltate ulterior, astfel cum s-ar fi impus în raport cu dispoziţiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Cauza recursului constă în nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii ce se critică pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Aşadar, simpla nemulţumire a pârâtei de hotărârea pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurenta fiind obligată să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient, numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.
De asemenea, Curtea nu a constatat nici existenţa unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Aşa fiind, urmează a se reţine că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta Z.G. împotriva deciziei civile nr. 198/A din 13 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 934/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 909/2005. Civil → |
|---|
