ICCJ. Decizia nr. 934/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 934
Dosar nr. 11355/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă astfel cum a fost precizată înregistrată sub nr. 2433/2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV – a civilă, reclamantul O.M.V. a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 700.000.000 lei reprezentând daune morale pentru arestarea nelegală timp de 5 luni de zile.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin această arestare nelegală i s-au adus grave prejudicii materiale şi morale în urma procesului penal cât şi după eliberarea sa.
După un prim ciclu procesual ca urmare a casării cu trimitere de către Curtea Supremă de Justiţie a sentinţei civile nr. 651 din 15 iunie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV–a civilă, şi a deciziei nr. 643 din 15 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1861 din 19 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV–a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul O.M.V. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pe care l-a obligat la 500.000.000 lei daune morale către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că suma de 500.000.000 lei este acoperitoare pentru lipsirea reclamantului de libertate, drept fundamental al omului, fiind îndeplinite prevederile art. 504 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul O.M.V., pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Prin Decizia nr. 479 din 25 martie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1861 din 15 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV–a civilă.
A admis apelul declarat de reclamantul O.M.V. şi a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 700.000.000 lei daune morale către reclamant. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a fost victima unei erori judiciare, fiind arestat pe nedrept pentru săvârşirea unei fapte grave, de care s-a dovedit a nu fi vinovat. Criticile Ministerului Public şi ale Ministerului Finanţelor Publice fiind neîntemeiate pentru considerentele legate de grave suferinţe ale reclamantului lipsit pe nedrept de libertate.
În contra acestei decizii au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Întrucât în ambele recursuri se invocă aceleaşi motive de recurs, acestea vor fi analizate împreună.
În primul rând este de reţinut că întreaga motivare a recursului se referă la netemeinicia acţiunii, motiv de recurs care s-ar fi putut încadra în prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., text de lege care a fost abrogat însă prin OUG nr. 138/2000 intrată în vigoare la 2 mai 2001 şi în consecinţă nu se poate analiza recursul fondat pe acest motiv.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" se reţine că, criticile invocate în cele două recursuri se referă la greşita interpretarea a probelor şi nicidecum la aplicarea greşită a legii.
Astfel, temeiul de drept al acordării daunelor morale este corect reţinut de către instanţe, ca fiind art. 504 C. proc. pen., care instituie o răspundere a statului pentru arestarea pe nedrept a unei persoane.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral încercat de reclamant nu se pot produce probe, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale rămânând la latitudinea instanţei de judecată în raport de coordonatele fiecărei speţe în parte, de aceea daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte.
Deci hotărârile s-au pronunţat cu aplicarea corectă a legii.
De menţionat că acest principiu de reparare a prejudiciului de către stat pentru erori judiciare este un principiu constituţional prevăzut de art. 48 alin. (3) din Constituţie.
În cazul în speţă, reclamantul a stat arestat nelegal timp de 5 luni.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curte de Apel Bucureşti, precum şi de Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 479 din 25 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 925/2005. Civil → |
|---|
