ICCJ. Decizia nr. 9265/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9265
Dosar nr. 30822/1/2005
Nr.vechi 13927/200.
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22 aprilie 2004, reclamanta Z.E. în contradictoriu cu pârâţii SC C. SA şi A.P.A.P.S. Bucureşti, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfiinţarea deciziei nr. 928 din 8 aprilie 2004 emisă de pârâta SC C. SA şi acordarea de măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001, fie sub forma restituirii în natură, fie sub forma despăgubirilor băneşti, în limita dreptului său asupra fostei F.H.M. Boldeşti Scăieni, devenită SC C. SA.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că autorul său, Z.G., zis G., a fost unicul proprietar al fostei fabrici revendicate, devenită SC C. SA, care are calitatea de unitate deţinătoare în sensul Legii nr. 10/2001.
Reclamanta a arătat că la 11 iunie 1948, această fabrică a fost naţionalizată împreună cu terenul, în suprafaţă de aproximativ 2 ha, pe care se aflau clădirile, întregul mobilier aflat la partea de birouri, locuinţa familiei compusă din 6 corpuri de clădire, locuinţa funcţionarilor cu tot mobilierul, locuinţa muncitorilor cu tot mobilierul, locuinţa-parter cu tot mobilierul, şoproane şi depozite de marfa; maculatură, unelte, vagonete şi şine pentru transport marfa, uzina electrică, camion Krupp, autoturism Fiat, animale şi parc de tracţiune animală.
Se mai arată că unicul moştenitor al autorului a fost soţul său, Z.M., care a decedat la 31 iulie 1986, astfel devenind unica moştenitoare, în calitate de soţie supravieţuitoare, conform certificatului de moştenitor nr. 1275 din 19 septembrie 1996, eliberat de fostul notariat de Stat Sector 1 Bucureşti.
În final, reclamanta a mai arătat că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001,că unitatea deţinătoare a refuzat să emită o decizie, motiv pentru care s-a adresat instanţei.
Reclamanta a solicitat să-i fie acordate măsuri reparatorii pentru toate imobilele şi bunurile preluate de stat, astfel:
- pentru fabrica şi locuinţele salariaţilor - echivalent bănesc;
- pentru casa de locuit - restituire în natură sau echivalent bănesc;
- pentru imobilele demolate - despăgubiri prin echivalent bănesc;
pentru maşini, unelte, agregate, aparatură, motoare camioane şi tot fondul de marfa existent la momentul preluării, despăgubiri prin echivalent bănesc
pentru camion, autoturism, animale şi parcul de tracţiune animală -echivalent bănesc.
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 16 martie 2005, Tribunalul Prahova, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC C. SA, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., a respins contestaţia împotriva A.V.A.S. şi a respins contestaţia formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanta Z.E.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă şi cererea formulată de pârâta SC C. SA privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 928 din 8 aprilie 2004, emisă de pârâta SC C. SA s-a respins notificarea cu nr. 793/2001, formulată de reclamantă, prin care a solicitat restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul situat în Boldeşti - Scăieni, respectiv fosta F.H.M. Boldeşti Scăieni, motivat de faptul că, în baza art. 27 alin. (2) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. este unitatea deţinătoare care trebuie să răspundă la notificarea reclamantei, deoarece SC C. SA a fost privatizată, precum şi faptul că nu s-au depus acte din care să rezulte identitatea dintre fostul acţionar Z.G. şi autorul acesteia, G.Z., calitatea sa de unic moştenitor şi unic proprietar al acestei fabrici.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de pârâta SC C. SA, s-a reţinut că nu poate fi admisă, deoarece Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă de pârâtă.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., instanţa a reţinut că aceasta este întemeiată, deoarece pârâta A.V.A.S. nu a emis o decizie prin care s-a răspuns la notificarea ce i-a fost înaintată atât de SC C. SA cât şi de reclamantă.
Cu privire la refuzul expres sau pasivitatea unităţii notificate, s-a reţinut că acesta putea fi înlăturat prin comunicarea unui proces-verbal de divergenţă, întocmit de executorul judecătoresc, pârâtei A.V.A.S., ceea ce reclamanta nu a făcut.
În ceea ce priveşte imobilul preluat prin naţionalizare, s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta era îndreptăţită la măsuri reparatorii sub formă de acţiuni, care se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, ceea ce reclamanta nu a solicitat prin notificare sau prin cererea de chemare în judecată.
Pretenţiile reclamantei sunt de restituire în natură sau în echivalent bănesc, astfel că, pârâta A.V.A.S., şi sub acest aspect, nu are calitate procesuală pasivă, ea putând acorda doar acţiuni.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că Decizia emisă de pârâta SC C. SA este întemeiată, în raport de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 precum şi de dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, în conformitate cu care pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoanele îndreptăţite au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, iar notificarea se adresează instituţiei publice care a efectuat privatizarea A.V.A.S.
Instanţa a mai arătat în motivarea hotărârii, că cererea de repunere pe rol a cauzei, după ce a fost luată în pronunţare, pentru a se lua la cunoştinţă de înscrisul din care rezultă identitatea între Z.G. şi G.Z., a fost respinsă, pentru că i s-a pus în vedere să îl depună încă din data de 8 decembrie 2004 iar pârâta SC C. SA, prin apărătorul său, a arătat că nu se opune la depunerea acestui act, după închiderea dezbaterilor, solicitând doar să i se comunice prin serviciul arhivă.
S-a mai arată că nu a fost încălcat dreptul de apărare al acesteia prin respingerea cererii de amânare a cauzei pentru motivul că apărătorul său nu s-a putut prezenta, deoarece au existat mai multe cereri de amânare din acelaşi motiv, şi i s-a dat posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, reclamanta a formulat apel criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare a cauzei formulate de apărătorul său, că există contrarietate între dispozitiv şi considerente în sensul că deşi se admite lipsa calităţii procesuale active a A.V.A.S., se arată apoi că reclamantei i s-ar cuveni măsuri reparatorii din partea A.V.A.S., instituţie implicată în privatizare.
Se mai arată că A.V.A.S., prin întâmpinare şi-a motivat excepţia în sensul că nu are calitatea de unitate deţinătoare şi că în mod greşit s-a respins acţiunea ca neîntemeiată faţă de pârâta SC C. SA, care avea această calitate de unitate deţinătoare. Aceasta fiind obligată prin Decizia civilă nr. 672 din 6 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, decizie definitivă şi irevocabilă, să emită o decizie prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001.
Apelanta a mai arătat că şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită prin actele depuse la dosar, şi că i se cuvin măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, întinderea lor rezultând din actele depuse.
Cu privire la privatizarea pârâtei SC C. SA, apelanta a susţinut că aceasta s-a făcut în mod nelegal, că la data notificării privatizarea acesteia nu era definitivată, astfel că, pârâta este unitate deţinătoare şi trebuia să emită o decizie, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 10 /2001.
Prin Decizia civilă nr. 1005 din 6 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă şi a fost obligată la plata sumei de 7.140 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC C. SA.
În motivarea hotărârii, instanţa de apel a apreciat că nu pot fi reţinute criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare şi nerepunerea pe rol a cauzei.
Astfel s-a arătat că apărătorul reclamantei a mai solicitat termen pentru amânarea cauzei, deşi pe împuternicirea avocaţială figurează şi numele altui avocat colaborator şi pronunţarea cauzei s-a amânat tocmai pentru a i se da posibilitatea de a depune concluzii scrise.
Cu privire la cererea de repunere pe rol, instanţa a reţinut că o astfel de cerere, putea fi formulată de celelalte părţi, dar nu de reclamantă, în condiţiile în care actul a fost depus de către această parte.
Critica ce vizează contradictorialitatea dintre dispozitiv şi considerente a fost respinsă, motivat de faptul că instanţa de fond nu a făcut decât să argumenteze excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., făcând referire la textele de lege aplicabile, în condiţiile în care, reclamanta nu i-a adresat o cerere în temeiul Legii nr. 10/2001, apreciindu-se astfel eronat că s-a motivat această excepţie cu o altă excepţie şi anume cea a prematurităţii.
Cu privire la criticile formulate pe fondul cauzei, acestea s-au apreciat ca nefondate pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză, a rezultat că Z.G., zis G., a avut numai calitatea de acţionar la fosta fabrică, deţinând un număr de acţiuni la S.A.R.F.C.H.C.M. Scăieni, rezultând astfel doar un drept de creanţă faţă de societate, obţinut din acţiunile deţinute.
Dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 corect au fost reţinute ca fiind aplicabile cauzei, un acţionar fiind îndreptăţit doar la măsuri reparatorii sub forma de acţiuni.
Cu privire la nelegalitatea privatizării societăţii pârâte s-a reţinut că în acest stadiu procesual, şi în condiţiile neformulării altor capete de cerere decât cele cu care instanţa a fost investită prin acţiunea reclamantei, această privatizare nu poate fi privită decât ca fiind legală.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel, reclamanta Z.E. a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-au susţinut aceleaşi motive de contrarietate între dispozitivul şi considerentele hotărârii instanţei de fond, că Z.G., zis G., este persoana de la care s-a preluat întreaga fabrică, astfel că reclamanta este persoană îndreptăţită, că privatizarea societăţii pârâte SC C. SA s-a făcut nelegal şi că la data notificării pârâta nu era în curs de privatizare sau privatizată, astfel că trebuia să emită Decizia.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Urmare sentinţei civile nr. 4119 din 30 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, rămasă definitivă şi irevocabilă pârâta SC C. SA a emis Decizia nr. 928 din 8 aprilie 2004.
Prin această decizie, s-a soluţionat notificarea cu nr. 793 din 10 august 2001, formulată de petenta Z.E. prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Boldeşti-Scăieni, judeţul Prahova, în sensul respingerii acesteia.
În motivarea deciziei s-a reţinut că în temeiul art. 27 alin. (2) şi art. 32 din Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S. Bucureşti, devenit A.V.A.S., era unitatea deţinătoare care trebuia să răspundă la notificarea petentei, întrucât SC C. SA a fost privatizată.
S-a mai reţinut că prin adresa cu nr. 3961 din 5 noiembrie 2001, s-a răspuns petentei în sensul că notificarea trebuia adresată A.V.A.S.-ului şi că nu s-au făcut toate probele în susţinerea cererii sale. Prin aceeaşi adresă s-a mai arătat că la data primei notificări, societatea se află în curs de privatizare iar la data emiterii deciziei era complet privatizată.
Faţă de situaţia juridică a imobilului care a fost naţionalizat, în mod corect s-a reţinut aplicabilitatea art. 32 din Legea nr. 10/2001, în sensul că persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni, care vor fi acordate la cererea acesteia, adresată instituţiei publice implicate în privatizare.
Reclamanta atât în notificarea formulată cât şi în cererea de chemare în judecată a solicitat restituirea în natură şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul revendicat, nu şi acordarea de acţiuni.
O astfel de despăgubire pe care reclamanta o solicită, textul de lege nu o permite pentru persoana care a fost acţionar la o societate care a fost naţionalizată de stat.
Criticile formulate de recurentă asupra hotărârii pronunţate de instanţa de apel nu pot fi reţinute, dată fiind situaţia de fapt mai sus prezentată.
Instanţa de apel a motivat astfel, în fapt şi în drept, de ce pârâta A.V.A.S. nu are calitate procesuală pasivă faţă de pretenţiile reclamantei şi de faptul că aceasta nu a emis o decizie în baza Legii nr. 10/2001.
Astfel că în mod greşit s-a criticat că, s-a admis o excepţie a lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi s-a motivat o excepţie a prematurităţii acţiunii.
Din actele depuse la dosar rezultă că, autorul reclamantei a deţinut un număr de acţiuni şi a mai cumpărat un număr de acţiuni, fiind înregistrat cu un număr de 11.993 acţiuni vechi şi 3.600 acţiuni noi, în Registrul special de acţionari, conform certificatului datat 20 decembrie 1946.
Nu rezultă însă, că în acest fel a devenit acţionar unic al F.H.M. Scăieni.
Cu privire la critica referitoare la nelegalitatea privatizării, în mod corect a reţinut instanţa de apel, că nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, şi că necontestându-se actele de realizare a procedurii de privatizare, rezultă că nu poate fi privită decât ca legală.
În concluzie, criticile formulate de reclamantă se privesc ca nefondate şi recursul, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. va fi respins ca atare şi se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Z.E. împotriva deciziei civile nr. 1005 din 6 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1097/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8103/2005. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
