ICCJ. Decizia nr. 8103/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8103
Dosar nr. 3858/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5329 din 10 decembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a admis recursul declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Suceava împotriva deciziei nr. 4 din 24 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001, competenţa judecării contestaţiei formulate împotriva deciziei de restituire sau ofertei de despăgubire în echivalent, sau a altor cereri aparţine, în primă instanţă, tribunalului, iar, potrivit art. 2821 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Instanţa supremă a constatat că, în speţă, atât normele relative la judecarea apelului, cât şi cele privind procedura prealabilă administrativă au fost încălcate, ceea ce atrage, conform art. 105 alin. (1) C. proc. civ., desfiinţarea deciziei şi trimiterea cauzei instanţei de apel.
S-a mai reţinut că, deşi sesizată cu apel, curtea de apel a soluţionat cauza după procedură şi pe baza temeiurilor din recurs (art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.), încălcând normele imperative relative la competenţa materială.
La data de 16 iunie 2004 (data poştei) reclamanta Z.S. a formulat contestaţie în anularea deciziei sus menţionate, făcând referire la art. 317 alin. (1) pct. 2 şi art. 318, teza 1 C. proc. civ.
Contestatoarea a arătat că instanţa supremă nu a identificat alte motive de recurs decât cele invocate de intimata-recurentă, respectiv pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., or, arată aceasta, nu ne aflăm în una din ipotezele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 – 5 C. proc. civ.
Contestatoarea susţine, deci, că nu se impunea casarea cu trimitere, iar instanţa supremă a săvârşit o greşeală materială esenţială prin omisiunea de a parcurge în întregime ultimele aliniate ale deciziei recurate.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, care este o cale extraordinară de atac, numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Nu se poate reţine în cauză că dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale evidente, esenţiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, susţinerile contestatoarei făcând referire la greşeli de judecată şi de interpretare a unor dispoziţii legale, ce nu pot fi analizate în cadrul acestei căi de atac.
În consecinţă, contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Z.S. împotriva deciziei nr. 5329 din 10 decembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 1891/2003.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8498/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8220/2005. Civil → |
|---|
