ICCJ. Decizia nr. 9311/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9311
Dosar nr. 26979/1/2005
Nr. vechi 10517/200.
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 3750 din 17 noiembrie 2003 Primarul Municipiului Cluj Napoca a respins notificarea nr. 55383/3/452 din 19 septembrie 2001 formulată de numita N.L. care a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a apartamentelor nr. 3, 4, 5 şi 6 şi a terenului aferent acestora din imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, pe motiv că solicitanta nu face dovada calităţii de moştenitor al foştilor proprietari tabulari ai imobilului.
La data de 5 ianuarie 2004, sub nr. 234/2004, reclamanta N.L. a contestat în justiţie dispoziţia emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea actului şi constatarea calităţii de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului din Cluj-Napoca, înscris în C.F. colectivă nr. Cluj sub A + 1 şi în C.F. individuală Cluj, alcătuit din: a) nr.top. 5222/1/I – apartament cu 3 camere şi dependinţe; b) nr. top. 5222/1/III – apartamentul cu o cameră şi dependinţe; c) nr.top. 5222/1/IV – apartament cu două camere şi dependinţe; d) nr.top. 5222/1/V – spaţiu comercial cu suprafaţa de 11,20 mp; e) nr.top. 5222/1/VI – spaţiu comercial cu suprafaţa de 21 mp, precum şi terenul aferent acestora.
Prin aceeaşi acţiune reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca, Ministerul Finanţelor Publice şi A.P.A.P.S. să-i predea în posesie şi folosinţă imobilele mai sus-menţionate, să se dispună intabularea în C.F. a dreptului de proprietate cu titlu de moştenire şi reconstituire conform Legii nr. 10/2001 şi să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, corespunzătoare valorii actuale de circulaţie pentru spaţiile din imobil vândute şi care nu mai pot fi restituite în natură.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că imobilul a fost, iniţial, proprietatea numiţilor N.I. şi I.N., reclamanta fiind unica moştenitoare a defunctei N.M.A., aşa cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 66 din 16 februarie 1999 de Biroul Notarului Public S.C.L. Defuncta N.A.M. l-a moştenit pe soţul său N.G.I.Z., care, la rându-i, a moştenit-o pe sora sa N.E.(căsătorită F.). N.G.I.Z. şi sora sa N.E. au fost unicii moştenitori ai părinţilor lor N.I. şi I.N., proprietarii iniţiali ai nemişcătorului. Imobilul a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare, cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950, întrucât proprietarii bunului făceau parte din categoriile sociale exceptate de la aplicarea acestui act normativ, N.I. fiind învăţător, iar soţia sa I.N. a fost casnică.
Prin dispoziţia nr. 3812 din 25 noiembrie 2003 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de numiţii C.E.C. şi F.N. care au solicitat restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost vândute foştilor chiriaşi şi acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentele vândute chiriaşilor, din imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris iniţial în C.F. cu nr.topo. 5222, pe motiv că solicitanţii nu fac dovada calităţii de moştenitori ai foştilor proprietari tabulari.
La data de 5 ianuarie 2004, sub nr. 453/2004, reclamanţii C.E.C. şi F.N. au contestat în justiţie dispoziţia emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea actului, constatarea calităţii de moştenitori ai antecesorilor E.I., N.G. şi N.E., restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca cu nr.top. 5222 şi intabularea dreptului de proprietate, în cote părţi egale, asupra imobilului.
Prin încheierea din 10 august 2004 Tribunalul Cluj a dispus conexarea dosarului nr. 453/2004 la dosarul nr. 234/2004 „întrucât pentru acelaşi imobil s-au depus două notificări de către mai multe persoane care se pretind a fi îndreptăţite".
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 450 din 1 martie 2005, a admis în parte acţiunile conexe formulate de reclamanţii N.L., C.E.C. şi F.N. şi a dispus dezmembrarea parcelei nr.top. 5222/2 înscrisă în C.F. Cluj, în suprafaţă de 974 mp, conform variantei a III-a de partajare întocmită de expert B.V. în cuprinsul suplimentului raportului de expertiză, astfel:
- parcela cu nr.top. nou 5222/2/1, în suprafaţă de 110 mp, teren cale de acces;
- parcela cu nr.top. nou 5222/2/2, în suprafaţă de 579 mp;
- parcela cu nr.top. nou 5222/2/3, în suprafaţă de 285 mp, se vor înscrie în favoarea aceluiaşi proprietar, Statul Român.
S-a dispus restituirea în natură a parcelei cu nr.top. nou 5222/2/2 în suprafaţă de 579 mp în favoarea reclamantei N.L., a parcelei cu nr.top. nou 5222/2/3, în suprafaţă de 285 mp în favoarea reclamanţilor C.E.C. şi F.N., în cote egale, şi a parcelei cu nr.top. nou 5222/2/1, în suprafaţă de 110 mp, în indiviziune forţată către cei trei reclamanţi.
S-a dispus restituirea în natură a spaţiilor comerciale situate în imobilul din Cluj-Napoca, respectiv a apartamentelor nr. 5 şi nr. 6 din imobilul înscris în C.F. col. Cluj şi C.F. ind. Cluj, în favoarea reclamanţilor C.E.C. şi F.N., în cote de câte ¼ fiecare şi reclamantei N.L., în cotă de ½ parte şi s-a dispus intabularea acestor drepturi de proprietate în cartea funduară.
Prin aceeaşi sentinţă s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru apartamentele nr. 1, 3 şi 4 din acelaşi imobil în favoarea reclamantei N.L., până la concurenţa sumei de 1.573.607.200 lei, şi în favoarea reclamanţilor C.E.C. şi F.N., până la concurenţa sumei de 786.803.600 lei, fiecare. Aceleaşi măsuri reparatorii s-au stabilit pentru terenul în suprafaţă de 290 mp nerestituibil în natură, al aceluiaşi imobil, din care pentru reclamanta N.L. până la concurenţa sumei de 514.415.050 lei, iar pentru ceilalţi doi reclamanţi până la concurenţa sumei de 257.207.525 lei, fiecare.
S-a luat act că reclamanta N.L. a renunţat la judecata cauzei faţă de pârâta A.P.A.P.S. şi a fost obligat pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca la 21.450.000 lei către reclamanta N.L. şi la 4.925.000 lei către reclamanţii C.E.C. şi F.N., reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut şi motivat că imobilul în litigiu a fost înscris iniţial în C.F. Cluj sub nr.top.5222, fiind format din casă de cărămidă, cu local pentru prăvălie, 9 camere, 5 bucătării şi dependinţe, curte şi grădină în suprafaţă de 382 stj.p., fiind intabulat în favoarea lui N.G. şi N.E.(căsătorită F.) în cotă de ¼ parte fiecare şi I.N. (născută E.) în cotă de ½.
În baza Decretului nr. 92/1950 imobilul a fost preluat de Statul Român, iar în anul 1997 nemişcătorul a fost dezmembrat în parcelele cu nr.top. noi 5222/1 şi 5222/2. Ulterior, construcţia a fost dezmembrată, creându-se un număr de şase apartamente, trei dintre acestea cu nr. 1, 3 şi 4 au fost înstrăinate către chiriaşi în baza Legii nr. 112/1995, iar alte două apartamente fac obiectul unor contracte de asociere încheiate între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi terţe societăţi comerciale. Apartamentul nr. 2 a fost deja restituit către N.M.A. în temeiul Legii nr. 112/1995. S-a mai reţinut că greşit au fost respinse notificările prin cele două dispoziţii date de Primarul municipiului Cluj-Napoca deoarece reclamanţii au făcut dovada calităţii lor de moştenitori ai foştilor proprietari tabulari.
Sentinţa tribunalului a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, care, prin Decizia nr. 651/A din 10 iunie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Ministerul Finanţelor Publice.
Prin recursurile declarate pârâţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Primarul municipiului Cluj-Napoca au invocat următoarele motive comune de casare: corect au fost respinse notificările reclamanţilor prin cele două dispoziţii deoarece dosarele au fost incomplete, iar solicitanţii nu au depus înscrisurile doveditoare solicitate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost prelungit ulterior; greşit au fost admise cele două acţiuni conexate, reclamanţii nejustificându-şi legitimarea procesuală activă întrucât nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului şi nici a calităţii lor de moştenitori; imobilul din Cluj-Napoca, a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil prin Decretul nr. 92/1950 întrucât s-a respectat condiţia identităţii între persoana trecută în lista anexă şi aceea menţionată ca proprietar la data naţionalizării; au fost corect aplicate prevederile art. I pct. 2 din Decretul nr. 92/1950 deoarece naţionalizarea a operat atât in rem, cât şi in personam.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a invocat următoarele motive de recurs: greşit au fost admise acţiunile reclamanţilor pentru că aceştia nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite în sensul dispoziţiilor art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001; instanţele nu au lămurit situaţia de fapt referitoare la devoluţiunea succesorală, iar actele de stare civilă, în lipsa certificatelor de moştenitor sau a calităţii de moştenitor, nu fac dovada deplină a calităţii reclamanţilor de succesori în drepturile proprietarilor de carte funciară; conform menţiunilor din C.F. Cluj-Napoca, la data naţionalizării, proprietari ai imobilului erau N.E.(căsătorită F.), N.G. şi E.I. (căsătorită N.), iar reclamanţii nu au făcut dovada acceptării succesiunilor succesive până la autorii comuni, proprietari de carte funciară; situaţia a rămas neclară în privinţa cotei de proprietate ce a aparţinut numitei N.E.; greşit a fost obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice la cheltuieli de judecată, în solidar, cu ceilalţi doi pârâţi.
Recursurile sunt fondate, în temeiul unui motiv de casare de ordine publică ce a fost pus în discuţia părţilor şi urmează a fi soluţionat conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.:
Prin dispoziţiile nr. 3750 din 17 noiembrie 2003 şi nr. 3812 din 25 noiembrie 2003 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins solicitările formulate pe cale de notificare de reclamanţii N.L., C.E.C. şi F.N. de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, sau de acordare a altor măsuri reparatorii pentru partea de imobil ce a fost înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995.
Fiind finalizată procedura administrativă, prealabilă şi obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, cei trei reclamanţi s-au adresat instanţei judecătoreşti competente cu două acţiuni separate, conexate ulterior, prin care au atacat dispoziţiile date în procedura administrativă, solicitând, în principal, anularea actelor emise de persoana deţinătoare a imobilului şi declanşând astfel procedura judiciară reglementată de acelaşi act normativ.
În adevăr, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la Secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Examinând dispozitivul sentinţei, astfel cum a fost mai sus reprodus, soluţie menţinută în apel, se constată că instanţele nu au soluţionat litigiul în cadrul procesual instituit prin Legea nr. 10/2001, în sensul rezolvării unor acţiuni îndreptate împotriva dispoziţiilor prin care persoana juridică deţinătoare a refuzat acordarea de măsuri reparatorii (restituirea în natură sau prin echivalent) ci au soluţionat litigiul ca şi cum ar fi fost învestite cu o acţiune în revendicare, de drept comun, nepronunţându-se, mai mult, chiar ignorând prin soluţia dată cele două dispoziţii cu privire la care reclamanţii au cerut anularea.
Întrucât, în speţă, procedura administrativă a fost parcursă şi finalizată integral şi cum acţiunea în justiţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 are un caracter subsidiar, soluţiile pronunţate în procedura judiciară nu pot fi date cu ignorarea actelor emise în procedura administrativă de persoana juridică deţinătoare, deoarece, rolul procedurii judiciare constă tocmai în verificarea legalităţii şi a temeiniciei lor.
Pe de altă parte, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii".
Cererea de chemare în judecată investeşte instanţa cu judecarea cauzei, aceasta însemnând că, în principiu, instanţele judecătoreşti nu se pot sesiza din proprie iniţiativă şi că cererea de chemare în judecată odată introdusă fixează natura şi obiectul procesului. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul este obligat să determine obiectul acţiunii, în cadrul căruia urmează a se soluţiona procesul, instanţa neputând să depăşească ori să ignore aceste limite. Obligaţia instanţei de a se pronunţa numai cu privire la obiectul acţiunii constituie, corelativ, garanţia aplicării principiului disponibilităţii recunoscut părţii reclamante.
Deoarece, în cauză, instanţele au ignorat aceste reguli şi au soluţionat litigiul în afara cadrului procesual instituit de Legea nr. 10/2001 şi, totodată, au schimbat natura şi obiectul litigiului, astfel cum au fost fixate prin acţiunile promovate de reclamanţi, se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi reluarea judecăţii, urmând ca instanţa de trimitere, în rejudecare, să analizeze sub formă de apărări, susţinerile făcute de cei trei pârâţi în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Primarul Municipiului Cluj Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 651/A din 10 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 450 din 1 martie 2005 a Tribunalului Cluj şi trimite cauza acestei din urmă instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9369/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9124/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
