ICCJ. Decizia nr. 932/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 decembrie 2002 reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâtul F.G. pentru constatarea că există în favoarea sa un drept de preemțiune cu privire la terenul cumpărat de pârât de la sora sa, V.P.
Reclamantul a motivat acțiunea în fapt pe împrejurarea că terenul cumpărat de pârât de la sora sa, de 0,15 ha se află în locul numit "La luncă" în satul Capu-Câmpului și se învecinează cu F.V., S.V., C.G. și C.O. Acțiunea nu a fost motivată în drept.
Judecătoria Gura Humorului prin sentința civilă nr. 1112 din 14 noiembrie 2003 a respins acțiunea ca fiind prematur introdusă.
S-a reținut de către instanță, în acest sens, că potrivit art.48 din Legea nr. 18/1991 înstrăinarea terenurilor agricole situate în extravilan, prin vânzare, se poate face numai prin exercitarea dreptului de preemțiune prevăzut în favoarea unor categorii de persoane: coproprietarii, proprietarii terenurilor învecinate, arendașul persoană fizică și statul.
S-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada calității care să-i dea dreptul de preemțiune pretins, simpla deținere a unei suprafețe de teren din vecinătate, în lipsă de titlu de proprietate, neconferindu-i acest drept.
Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 635 din 10 martie 2004 a respins ca neîntemeiat apelul reclamantului.
Instanța de apel a reținut că în cauză nu se poate constata nulitatea convenției de vânzare încheiată între vânzătorul terenului și pârât cu nesocotirea dispozițiilor art. 67 alin. (1), art. 69 alin. (1) și art. 70 din Legea nr. 18/1991 republicată pentru că în realitate nu s-a încheiat decât un antecontract de vânzare cumpărare, aceasta fiind valoarea juridică a actului încheiat fără respectarea formei autentice cerută de lege ad validitatem.
împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs reclamantul fără însă să indice motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., pentru care se poate ataca cu această cale de atac o decizie.
în fapt s-a solicitat admiterea acțiunii pentru că terenul face parte din inventarul agricol ce a aparținut părinților săi. Au fost invocate legile privind circulația terenurilor.
Recursul a fost respins ca nefondat.
S-a constatat că instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cazul în speță și față de împrejurările concrete ale raportului juridic dintre părți au considerat în mod just că acțiunea este prematur introdusă, reclamantul putând beneficia de prerogativele dreptului de preemțiune după realizarea situației juridice invocate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 935/2005. Civil → |
|---|
