ICCJ. Decizia nr. 920/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 18 octombrie 2001 sub nr. 4872 pe rolul Tribunalului Brăila reclamanții M.V. și M.I., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Brăila și S.D., au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1152 din 2 octombrie 2001 emisă de Primarul Municipiului Brăila, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că S.D. nu are calitatea de moștenitor a proprietarilor imobilului Ț.M. și M.Ț. și, în consecință nu este îndreptățit să i se restituie în natură, în indiviziune cu reclamanții imobilul situat în Brăila.
în motivarea acțiunii reclamanții arată că au notificat Primăria Brăila să li se restituie în natură imobilul și au făcut dovada că sunt unici moștenitori ai defunctului Ț.I., care la rândul său moștenise întreaga avere a părinților săi Ț.M. și Ț.M., proprietarii imobilului revendicat.
Cu toate acestea, arată reclamanții, în dispoziția contestată a fost trecut ilegal și S.D. care nu a făcut nici o dovadă că este moștenitorul lui Ț.I.
Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 135 din 21 aprilie 2003, a admis contestația și a desființat în parte dispoziția nr. 1152 din 2 octombrie 2001 a Primarului Municipiului Brăila, în sensul că înlătură de la restituirea în natură a imobilului în litigiu pe S.D.
Instanța de fond a reținut că M.V.(ca moștenitor al tatălui său M.G.) și M.I. sunt unicii moștenitori ai defunctului Ț.I., situație stabilită și printr-o hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 6900/1984 a Judecătoriei sectorului 3 București).
în baza acestei hotărâri a fost emis certificatul de moștenitor nr. 360 din 11 aprilie 1985 stabilindu-i drept moștenitori pe reclamanți, iar pârâtul S.D. a formulat o acțiune solicitând anularea certificatului de moștenitor, care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002, stabilindu-se că acesta nu are calitatea procesual activă.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Primăria Municipiului Brăila și S.D. invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 104 din 27 iunie 2003, a respins ca nefondate apelurile, reținând în esență că sentința civilă nr. 615/2002 pronunțată de către Judecătoria sectorului 3 București, rămasă definitivă și irevocabilă, a stabilit că pârâtul S.D. nu are calitate procesual activă să solicite anularea certificatului de moștenitor eliberat reclamanților.
în motivarea acestei hotărâri, analizându-se actele evocate de către pârâtul S.D., certificatul de calitate nr. 409/1996 și testamentul olograf din anul 1983, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că acestea nu-i conferă calitatea de moștenitor al autorului Ț.I. și implicit nici calitatea de a promova o acțiune în anularea certificatului de moștenitor emis în urma decesului acestuia.
S-a reținut deasemenea că nu are nici o relevanță juridică faptul că hotărârea judecătorească mai înainte menționată nu era pronunțată la data emiterii de către Primarul Municipiului Brăila a dispoziției nr. 1152 din 2 octombrie 2001, întrucât pe parcursul soluționării contestației împotriva acestuia hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, stabilind, contrar opiniei Primăriei, că S.D. nu și-a dovedit calitatea de moștenitor al imobilului în litigiu.
împotriva acestei decizii pronunțate de către instanța de apel a declarat recurs numai pârâtul S.D., invocând motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține în primul rând că instanțele au reținut în mod greșit că reclamanții sunt unici moștenitori ai lui Ț.I., dar nu au sesizat că acesta, la data decesului, nu avea în patrimoniul său imobilul în litigiu, și în consecință, nici prin dispoziția primarului nu se putea considera că reclamanții sunt moștenitori și în această calitate să li se restituie imobilul în litigiu în indiviziune cu recurentul.
Recurentul solicită ca în ipoteza în care se va aprecia că primul motiv de recurs nu este întemeiat să se constate calitatea de moștenitor a sa în raport de testamentul olograf din data de 15 august 1983 lăsat de defunctul Ț.I. verișoarelor sale C.N., T.E., în calitatea sa de nepot de soră.
Recurentul face mențiunea că instanța nu s-a pronunțat în legătură cu valabilitatea acestui testament.
Recursul este nefondat.
Astfel în ceea ce privește prima susținere care oricum nu se prezintă motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., urmează a reține că atâta timp cât recurentul nu a formulat în termen legal, o contestație la decizia nr. 1152 din 2 octombrie 2001, drepturile reclamanților consfințite prin decizie, nu pot fi contestate.
Referitor la cea de a doua susținere urmează a constata că instanțele analizând împrejurarea dacă recurentul are sau nu calitatea de moștenitor au reținut, având în vedere soluția pronunțată de către Judecătoria sectorului 3 București prin sentința civilă nr. 615 din 29 ianuarie 2002, rămasă definitivă și irevocabilă, că atât testamentul olograf invocat cât și certificatul de calitate nu-i conferă recurentului calitatea de moștenitor.
în consecință nu este incidentă în cauză ipoteza prevăzută de pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., instanța pronunțându-se asupra mijlocului de apărare și asupra dovezii administrate.
Astfel fiind pentru considerentele mai înainte arătate constatând că nici o critică nu este întemeiată, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 805/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 932/2005. Civil → |
|---|
