ICCJ. Decizia nr. 9667/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9667
Dosar nr. 2171/200.
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 803 din 22 ianuarie 1999, reclamanta B.M.V. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara, solicitând obligarea acestuia la restituirea suprafeţei de 715 mp teren situat în Timişoara, întabulat în C.F. Timişoara, desprins din nr. top 26907-26923 şi expropriat în baza Decretului nr. 308/1976 pentru utilitate publică. Reclamanta a formulat acţiunea în calitate de succesoare a proprietarului tabular S.E. senior de la care s-a expropriat imobilul.
Acţiunea a fost admisă prin sentinţa nr. 797/PI din 3 decembrie 1999 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia nr. 77 din 30 iunie 2000 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Recursul declarat de pârât a fost admis prin Decizia nr. 1202 din 23 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, casându-se atât Decizia instanţei de apel cât şi sentinţa tribunalului şi trimiţându-se cauza spre rejudecare instanţei de fond.
S-a reţinut că, potrivit art. 112 C. proc. civ., reclamanta avea obligaţia de a arăta în acţiune motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, precum şi dovezile pe care se sprijină. Cererea reclamantei era informă, sub acest aspect, neindicând temeiul său legal.
S-a reţinut necesitatea suplimentării probatoriului în sensul dovedirii calităţii procesuale a reclamantei, a existenţei actului de expropriere şi a situării imobilului la adresa indicată în acţiune.
Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Timiş, secţia civilă a pronunţat sentinţa nr. 907/PI din 10 decembrie 2001, prin care a admis acţiunea; a dispus retrocedarea către reclamantă a suprafeţei de 696 mp teren încorporat în parcelele identificate topografic sub nr. 26907 şi nr. 26923, întabulate în C.F. Timişoara. De asemeni s-a dispus rectificarea cărţii funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului cu privire la suprafaţa retrocedată şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei cu privire la aceasta.
S-a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii sale procesuale cu acte de stare civilă, respectiv că este nepoată de fiică a fostei proprietare tabulare, precum şi cu declaraţii de martori că a acceptat tacit succesiunea după aceasta.
S-a mai reţinut că decretul de expropriere nu constituie o probă utilă cauzei, atâta vreme cât statul s-a întabulat cu titlul de expropriere, iar instanţa nu a fost învestită cu cercetarea validităţii exproprierii.
Instanţa de fond a stabilit că imobilul în litigiu a fost identificat cu datele de carte funciară, neavând relevanţă denumirea străzii pe care se află şi numărul administrativ.
Printr-o expertiză tehnică s-a evidenţiat faptul că terenul expropriat a fost ocupat parţial cu construcţii de utilitate publică, rămânând o diferenţă de 696 mp neocupată, dar cu reţele edilitare pentru care proprietarii acestora au dat reclamantei avize de restituire.
Apelul declarat de pârât a fost respins, ca neîntemeiat, prin Decizia nr. 39 din 14 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
S-a reţinut că, pe terenul în litigiu nu sunt evidenţiate detalii de sistematizare şi construcţie care să conducă la ideea că pe acest teren s-au edificat ori se vor edifica construcţii şi instalaţii potrivit planului urbanistic iniţial sau celui viitor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurentul susţine că terenul nu poate fi retrocedat reclamantei pentru că este ocupat cu reţele subterane de apă şi energie electrică, precum şi cu reţele stradale şi pentru că nu s-a avut în vedere dreptul de superficie al R.A. A. asupra parcelei cu nr. top 26923/2.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
Prin acţiune, reclamanta a solicitat retrocedarea suprafeţei de 715 mp teren expropriat, susţinând că este succesoarea proprietarului tabular S.E. senior. Într-un prim ciclu procesual pe care l-a parcurs cauza s-a stabilit că reclamanta nu şi-a dovedit calitatea procesuală, dispunându-se completarea probatoriului în acest sens. Reclamanta nu a satisfăcut această obligaţie, motiv pentru care, în recurs, la termenul de judecată din 22 octombrie 2003, instanţa a solicitat depunerea de înscrisuri privind devoluţiunea succesorală după S.E. junior, iar la termenul din 17 martie 2004 a suspendat judecata cauzei pe temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. După repunerea cauzei pe rol s-a depus certificatul de calitate de moştenitor nr. 114 din 22 septembrie 2004 care face dovada calităţii de succesoare a mamei reclamantei, respectiv a defunctei K.M.I. (decedată la 3 octombrie 1990) după bunica reclamantei, respectiv după proprietara tabulară S.E. (identică cu S.E., conform certificatului de naţionalitate nr.1647/23 octombrie 1947), decedată la 26 august 1971, dar nu face dovada calităţii de succesoare a reclamantei după mama sa, actele de stare civilă nefiind suficiente, aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond şi a preluat instanţa de apel.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză, în primul ciclu procesual, la instanţa de fond s-a realizat o identificare şi dezmembrare a parcelei de 696 mp teren care s-a retrocedat reclamantei fără ca la dosar să fie depuse toate extrasele de C.F. care vizează terenul în cauză, mai exact C.F., precum şi decretul de expropriere nr. 308/1976 cu anexa care o vizează pe antecesoarea reclamantei, acestea fiind necesare pentru a se verifica întinderea suprafeţei expropriate, titularul dreptului asupra terenului expropriat şi identitatea terenului expropriat. Susţinerea instanţei de fond, preluată de instanţa de apel, că decretul de expropriere nu constituie o probă utilă cauzei este eronată. Proba este utilă nu pentru a verifica legalitatea exproprierii, ci identitatea şi întinderea terenului expropriat. Extrasul din C.F. Timişoara nu face dovada suprafeţei expropriate de la antecesoarea reclamantei şi nu explică identitatea terenului expropriat la momentul anterior exproprierii.
Toate aceste elemente de probatoriu sunt necesare pentru a verifica susţinerile recurentului în sensul că terenul nu poate fi retrocedat pentru că s-a realizat scopul exproprierii, respectiv s-au ridicat blocurile de locuinţe, iar terenul este ocupat de utilităţi (canalizare, reţele electrice, reţea stradală).
Numai după identificarea, pe bază de înscrisuri a suprafeţei expropriate şi numai după refacerea expertizei tehnice cu cercetarea expresă a construcţiilor şi utilităţilor aflate pe teren, se poate stabili, în condiţii legale, dacă retrocedarea este posibilă sau nu.
Pentru toate aceste considerente se va admite recursul, se va casa Decizia instanţei de apel şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe [art. 312 alin. (1), (2), (3) şi art. 313 C. proc. civ.].
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 39 din 14 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9633/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9619/2005. Civil → |
|---|
