ICCJ. Decizia nr. 9725/2005. Civil
| Comentarii |
|
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 7042/2000, reclamanții D.Ș.A., D.I.Z., D.G., D.R.B. și M.I., în contradictoriu cu pârâții SC L. SA Botoșani, Consiliul Municipal Botoșani și A.I., au solicitat să se dispună restituirea în natură a imobilului, compus din casă și teren, situat în Botoșani, înscrierea în evidențele cadastrale a drepturilor lor de proprietate cu privire la imobil, precum și plata de despăgubiri și pentru partea din imobil care s-a demolat.
Au mai solicitat reclamanții și constatarea nulității contractului de închiriere nr. 50495/1986, pentru ca, ulterior, să renunțe la acest capăt de cerere și la cererea de chemare în judecată a pârâtei A.I.
La termenul din 15 octombrie 1999, reclamanții și-au modificat acțiunea în sensul obligării pârâților, inclusiv a Statului Român, a cărui introducere în cauză au solicitat-o, la plata de despăgubiri dat fiind faptul că imobilul construcție nu mai există, fiind demolat.
După apariția Legii nr. 10/2001, la 25 aprilie 2001, reclamanții au cerut suspendarea cauzei în vederea efectuării de demersuri administrative pentru obținerea de măsuri reparatorii pe calea acestei legi.
Ca urmare a notificării adresate Primăriei municipiului Botoșani, este emisă decizia nr. 4089 din 30 mai 2002. împotriva acestei decizii reclamanții au formulat contestație, solicitând obligarea primarului municipiului Botoșani a dispune restituirea prin echivalent a imobilelor pretinse prin acțiune, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare; de asemenea, au mai pretins obligarea primarului municipiului Botoșani la plata de daune morale pentru modul abuziv de soluționare a cererii lor.
Prin sentința nr. 218 din 8 mai 2003, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să emită pe numele acestora titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare în limita sumei de 4.574.667.316 lei și să le plătească 5.109.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin ordinul de rechiziție nr. 94 din 30 noiembrie 1948 imobilul a fost preluat de autoritățile locale fără a mai fi restituit și că, în cele din urmă a trecut în administrarea Regiei Autonome Botoșani, în prezent SC L. SA Botoșani, iar în anul 1984 construcțiile au fost demolate și pe teren s-au construit blocuri de locuințe.
Valoarea actualizată a construcțiilor și terenului este de 4.574.667.316 lei, iar reclamanții au solicitat să fie despăgubiți prin titluri de valoare nominală.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și Statul Român.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 2445 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondate apelurile, reținând că valoarea imobilului a fost corect stabilită printr-o expertiză tehnică cu aplicarea dispozițiilor obligatorii prevăzute de legea specială [art. 10 alin. (6) și (7) din Legea nr. 10/2001], iar reclamanților li s-au acordat titluri de valoare nominală și nu despăgubiri bănești.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanți și de pârâta D.G.F.P. Botoșani.
Recursul declarat de D.G.F.P. Botoșani critică soluțiile pronunțate pentru că nu au constatat că acțiunea este prematur introdusă, întrucât nu s-au respectat prevederile Legii speciale nr. 10/2001 în sensul soluționării pe fond administrativ a cererii reclamanților.
Reclamanții au invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și art. 304 pct. 10 C. proc. civ., arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare și asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul reclamanților este fondat.
Este întemeiată critica potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel, nu a motivat soluția de respingere a apelului și nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
De asemenea, Curtea de Apel Suceava nu s-a pronunțat asupra probei cu înscrisuri și asupra probei cu o nouă expertiză tehnică, solicitată de reclamanți.
Astfel, deși la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezulta că valoarea terenului se stabilește prin mecanisme diferite de cel utilizat de expert, precum și faptul că valoarea unitară de pornire este net diferită de cea utilizată în expertiza administrată la instanța de fond, instanța de apel a respins proba cu o nouă expertiză fără a motiva această măsură.
De asemenea, era necesar ca instanța să se pronunțe cu privire la raportul de evaluare privind aplicarea Legii nr. 10/2001, avizul favorabil al Ministerului Finanțelor Publice privind emiterea dispoziției de acordare de măsuri reparatorii în limita sumei de 9.088.013.090 lei și, mai ales, cu privire la dispoziția nr. 8115 din 4 iunie 2004, emisă de primarul municipiului Botoșani, prin care se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, în cuantumul sus menționat, cuantum ce diferă cu mult de cel stabilit prin sentința nr. 218 din 8 mai 2003, respectiv 4.574.667.316 lei.
Aceste inadvertențe trebuiau lămurite de instanța de apel, motiv pentru care s-a impus admiterea recursului reclamanților, casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecare.
Referitor la recursul declarat de D.G.F.P. Botoșani, acesta a fost respins ca nefondat.
Susținerile privind nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu pot fi primite.
Așa cum reiese din actele dosarului, reclamanții au adresat Primăriei Botoșani o notificare, pe care aceasta a soluționat-o pe cale administrativă, prin emiterea dispoziției nr. 4089 din 30 mai 2002, dispoziție atacată ulterior în justiție de reclamanți.
Este neîntemeiată și susținerea privind accesul în justiție în contencios, pe Legea nr. 29/1990 a persoanei îndreptățite în cazul refuzului emiterii sau emiterii deciziei în alt sens, întrucât excede prevederilor legii speciale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9766/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9708/2005. Civil → |
|---|
