ICCJ. Decizia nr. 982/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 982
Dosar nr. 2677/200.
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul K.A. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi să-i restituie, în natură, imobilul situat în Bucureşti, acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 856 F din 3 iunie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV –a civilă, a fost respinsă acţiunea, ca inadmisibilă, reţinându-se că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, acţiunea în revendicare nu mai putea fi introdusă la instanţă.
Apelul declarat de reclamant a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 55 din 13 februarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, fiind însă substituită motivarea, în sensul că acţiunea a fost prematur introdusă, în raport de faptul că, unitatea deţinătoare nu a emis Decizia sau dispoziţia motivată, prin care să fie soluţionată notificarea reclamantului.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs reclamantul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că unitatea deţinătoare nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în care avea obligaţia de a emite decizie sau dispoziţie motivată, situaţie în care era îndreptăţit să se adreseze instanţei de judecată competentă, respectiv tribunalului.
Recursul este fondat.
La fila 17 din dosarul instanţei de fond se află copia notificării reclamantului, cu menţiunea comunicării acesteia Primăriei municipiului Bucureşti, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, la data de 23 octombrie 2001, dată de la care a început să curgă termenul de 60 de zile, prevăzut în art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, înlăuntrul căruia unitatea deţinătoare avea obligaţia de a se pronunţa, prin decizie motivată.
Or, unitatea deţinătoare nu s-a conformat acestei obligaţii nu numai până la data introducerii acţiunii, 28 februarie 2002, dar nici pe parcursul procesului.
În atare situaţie, persoana îndreptăţită are deschis liberul acces la justiţie, acţiunea sa neputând fi considerată nici inadmisibilă, nici prematură, deoarece lipsa răspunsului persoanei juridice deţinătoare la notificarea ce i-a fost comunicată echivalează cu refuzul restituirii imobilului, care trebuie cenzurat de instanţă.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, a fi casate ambele hotărâri pronunţate, pentru nelegalitate conform art. 313 C. proc. civ. şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare curţii de apel, competentă a evoca fondul, raportat la prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul K.A.
Casează Decizia nr. 55 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, precum şi sentinţa nr. 856/F din 3 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV–a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 975/2005. Civil → |
|---|
