ICCJ. Decizia nr. 975/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 975
Dosar nr. 10161/200.
Şedinţa publică din 9 februarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 martie 2003, la Tribunalul Hunedoara, reclamantul S.V. a chemat în judecată Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, Ministerul de Interne şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de bani încasate prin reţinerea din drepturile salariale a procentului de 7% din salariul brut, reprezentând contribuţia la asigurările sociale de sănătate începând cu 1 ianuarie 2000.
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 639 din 5 august 2003, a admis în parte acţiunea şi anume cu privire la drepturile băneşti cuvenite reclamantului pentru perioada 1 martie–30 iunie 2000.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 2354 din 17 noiembrie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a atacat, la 15 septembrie 2004, cu recurs în anulare, cele două hotărâri judecătoreşti menţionate mai sus, cu motivarea că, potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ., prin hotărârile respective s-a produs o încălcare esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare declarat în cauză nu este admisibil.
Prin dispoziţiile art. 330–3304 C. proc. civ. au fost reglementate cazurile şi condiţiile în care procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei putea ataca cu recurs în anulare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârile judecătoreşti irevocabile.
Dispoziţiile art. 330-3304 C. proc. civ. au fost abrogate prin OUG nr. 58/2003, publicată în M. Of. nr. 460 din 28 iunie 2003, ale cărei dispoziţii au început să se aplice la 60 de zile de la data publicării.
OUG nr. 58/2003 a fost aprobată prin Legea nr. 195/2004, publicată în M. Of. nr. 470 din 26 mai 2004.
Se constată, din textele de lege enunţate, că, fiind abrogate, dispoziţiile art. 330-3304 C. proc. civ. nu mai pot fi aplicate ulterior datei de 27 august 2003, când au început să se aplice prevederile OUG nr. 58/2003.
Hotărârea judecătorească atacată, în prezentul dosar, cu recurs în anulare, a devenit irevocabilă la 17 noiembrie 2003, adică ulterior aplicării OUG nr. 58/2003, aşa încât calea extraordinară de atac exercitată nu este admisibilă. O concluzie contrară nu ar putea fi acceptată prin invocarea art. 725 C. proc. civ. deoarece, sentinţa nr. 639/2003 a Tribunalului Hunedoara a devenit irevocabilă la 17 noiembrie 2003 aşa că este supusă căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea în vigoare la această ultimă dată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2354 din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 982/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 965/2005. Civil → |
|---|
