ICCJ. Decizia nr. 9832/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9832
Dosar nr. 7962/2005
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 octombrie 2003 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta B.I.T. a chemat în judecată Municipiul Brăila prin primar, solicitând anularea dispoziţiei nr. 7717/2003 prin care i-a fost respinsă notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001. S-a solicitat instanţei să oblige pe pârâtă să-i restituie în natură imobilul din Brăila, şi să-i plătească despăgubiri pentru apartamentele vândute.
După administrarea probelor (înscrisuri, expertiză tehnică) Tribunalul Brăila a pronunţat sentinţa civilă nr. 548 din 23 septembrie 2004, prin care a admis acţiunea astfel cum a fost modificată, a anulat dispoziţia atacată, a obligat pe pârât să restituie în natură construcţiile notate 1, 3, 5 şi 6 în raportul de expertiză, obligând pe reclamantă să respecte dreptul de locaţiune al familiei Ionescu pentru construcţiile notate 1 şi 3 şi asupra a 30 mp din terenul liber.
A fost obligat pârâtul să acorde reclamantei un drept special de folosinţă pentru suprafaţa de 468,33 mp precum şi să acorde despăgubiri pentru construcţia notată cu 2 şi pentru terenul în suprafaţă de 359,67 mp.
A reţinut instanţa că reclamanta a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, chiar dacă înscrisurile doveditoare nu fuseseră depuse integral în faţa comisiei constituite pe lângă primărie.
S-a mai reţinut că părinţii reclamantei au fost proprietarii imobilului pretins, care a ajuns în posesia statului, ce s-a comportat ca un proprietar, construind pe o parte din teren, înstrăinând părţi din imobil, încheind contracte de închiriere, de exemplu cu familia I.I.
S-a constatat că întrucât o parte din imobil a fost înstrăinată anterior, reclamanta are dreptul să fie despăgubită pentru acea parte.
În fine, văzând că reclamanta ca cetăţean străin, nu poate dobândi în proprietate terenul şi faţă de opţiunea acesteia, i s-a recunoscut un drept de folosinţă special asupra terenului restituit, conform art. II din OUG nr. 184/2002.
Apelul formulat de primar împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 424 din 23 martie 2005.
S-a apreciat că instanţa de fond a apreciat corect probele administrate, aplicând corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 la situaţia de fapt reţinută.
Împotriva acestei decizii în termen legal pârâtul a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
S-a susţinut în esenţă că termenul statornicit de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificării şi a actelor doveditoare este un termen de decădere. Or reclamanta nu depusese în faţa comisiei aceste acte, astfel că Decizia emisă în mod corect era în sensul respingerii notificării.
Sub un alt aspect, se susţine că problema stabilirii cuantumului şi a modalităţilor de despăgubire este de competenţa Prefecturii şi în plus, ar fi trebuit dispusă o expertiză care să evalueze despăgubirile la care reclamanta este îndreptăţită.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat, astfel încât potrivit art. 312 C. proc. civ. va fi respins, pentru următoarele considerente.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurent, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Aceste ipoteze nu se regăsesc în speţă.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, instanţa de fond, pe baza exhaustivelor probe solicitate de pârât a tras concluzia neechivocă în sensul îndreptăţirii reclamantei, în calitate de moştenitoare a foştilor proprietari, la măsurile reparatorii prevăzute din Legea nr. 10/2001.
O parte, semnificativă, a acestor dovezi fusese depusă şi în faţa comisiei constituită la Primăria Brăila, care în mod greşit i-a respins notificarea cu motivaţia „nu a fost dovedită calitatea de moştenitor a solicitantei; nu a fost dovedită trecerea la stat a imobilului; nu există acte de identitate în limba română".
Faţă de scopul reparator al Legii nr. 10/2001 şi de administrarea completă a probatoriului în faţa instanţei, coroborată cu lipsa de comunicare între comisie şi petent, în mod corect dispoziţia emisă a fost anulată.
În privinţa despăgubirilor, instanţa legal a constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, urmând ca noua dispoziţie a primarului să consacre acest drept, cuantumul şi modalitatea efectivă a acestor despăgubiri fiind determinate de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost republicată după modificarea legii prin Legea nr. 247/2005.
Pentru considerentele anterior expuse, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâţii Municipiul Brăila şi Primarul Municipiului Brăila împotriva deciziei nr. 424 A din 23 martie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10003/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 9805/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
