ICCJ. Decizia nr. 9926/2005. Civil
| Comentarii |
|
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 2015 din 11 aprilie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei municipiului Focșani, numita C.E. a solicitat restituirea în natură a unui teren în suprafață de 500 mp, loc de casă, situat în Focșani, județul Vrancea.
Prin dispoziția nr. 442 din 12 decembrie 2002 Primăria municipiului Focșani a respins cererea formulată de C.E. cu motivarea că petenta nu face dovada calității de persoană îndreptățită.
La data de 12 februarie 2003 reclamanta C.E. a contestat în justiție dispoziția primăriei, cerând anularea acesteia și restituirea în natură a terenului loc de casă.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că terenul a aparținut în proprietate fostului său soț, C.G., decedat la 12 aprilie 1953, așa cum rezultă din "Tabelul de cheltuieli de măsurătoare, calcul și aplicarea parcelării la Vatra Nouă de Stat Focșani, lăsată din Moșia Bahnele, Nemernita" și din "Tabelul de debit" a Direcției Agricole Vrancea, de unde rezultă că autorul C.G. a fost împroprietărit cu teren în suprafață de 500 mp, loc de casă. Că, după împroprietărire, soțul reclamantei a împrejmuit terenul în vederea construirii unei case, dar C.G. decedând în anul 1957, la numai 37 de ani, iar reclamanta fiind casnică și fără posibilități materiale, rămânând cu doi minori în întreținere, nu a mai putut edifica construcția pe acest teren. Ulterior, terenul a fost preluat abuziv de către stat, în prezent pe el fiind amenajată o grădină de legume, despre care vecinii spun că nu cunosc cine este proprietarul.
Prin întâmpinarea din 10 martie 2003 pârâta Primăria municipiului Focșani a solicitat respingerea acțiunii în temeiul următoarelor argumente: reclamanta nu a depus titlul de proprietate al defunctului său soț, iar înscrisurile invocate în acțiune referitoare la împroprietărire nu reprezintă acte doveditoare ale dreptului de proprietate în accepțiunea Legii nr. 10/2001; pârâta a identificat terenul, pe amplasamentul său actual și s-a constatat că bunul a fost dobândit în proprietate de către D.M. și D.P. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1020/1955, vânzătoare fiind Dumbravă Maria; Ulterior, moștenitorii cumpărătorilor, numiții M.D., P.D., D.G. și B.C. au înstrăinat terenul către M.M.R. potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1073/1996; în prezent, terenul revendicat de reclamantă aparține domeniului privat al municipiului Focșani, în urma unui schimb de terenuri intervenit între Primăria municipiului Focșani și numita M.M.R.
învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Focșani, secția civilă, prin sentința nr. 141 din 6 iulie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.E., a anulat dispoziția emisă de primărie și a dispus restituirea către reclamantă a terenului în suprafață de 500 mp situat în intravilanul municipiului Focșani, soluție menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 125/A din 14 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat că "din tabelul de cheltuieli de măsurătoare emis de Arhivele Naționale, Direcția județeană Vrancea rezultă că C.G. a fost împroprietărit în anul 1948 din moșia Bahnele cu suprafața de 500 mp teren loc de casă. S-a mai arătat în actul respectiv că din cei 90 de locuitori împroprietăriți s-au păstrat doar 31 cotoare de titluri de proprietate, restul de 54 fiind distruse sau pierdute" și că "din conținutul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1020/1955 rezultă că vânzătoarea D.M. a dobândit terenul pe care l-a înstrăinat soților D. prin moștenire de la autorul său T.C. iar poziția acestui teren este diferită de cea a terenului revendicat de petentă".
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Focșani care a susținut următoarele motive de casare: reclamanta nu a depus titlul de proprietate prin care să ateste că defunctul ei soț, C.G., a deținut în proprietate suprafața de teren solicitată; în urma identificării terenului de către pârâtă se constată că el a fost dobândit în proprietate de alte persoane și urmare a unor vânzări succesive ale bunului și a unui schimb de terenuri, el aparține în prezent domeniului privat al municipiului Focșani; soluția și motivarea instanțelor potrivit cărora "poziția terenului provenit din schimbul de terenuri este diferită de cea a terenului revendicat de petenta" au fost reținute fără dovezi în sensul că în cauză trebuia să se efectueze o expertiză tehnică topometrică și o cercetare locală care să ateste aceste susțineri.
Recursul este fondat.
Potrivit copiei extras de pe "Tabelul de cheltuieli de măsurătoare, calcul și aplicarea parcelării la Vatra Nouă de Stat Focșani lăsată din Moșia Bahnele, Nemernița", act eliberat de Direcția Județeană Vrancea a Arhivelor Statului (fila 6 dosar de fond) rezultă că C.G., autorul reclamantei, a fost împroprietărit în anul 1948, în urma reformei agrare din anul 1945, cu un teren, loc de casă, pentru care a plătit o taxă de 200 lei, potrivit Deciziunei nr. 1251 din 23 septembrie 1947 publicată în M.Of., partea I B nr. 219/1947 (fila 28 dosar de fond).
în sensul art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate și renumerotate prin Legea nr. 247/2005, înscrisul exhibat de reclamantă reprezintă act doveditor al dreptului de proprietate căruia trebuie să i se confere o forță probantă completă, specifică titlurilor de împroprietărire care au la origine legea.
Dacă instanțele au reținut corect că reclamanta face dovada dreptului de proprietate al autorului său, se constată totuși că ele nu au manifestat rol activ pentru a stabili, în concret, atât întinderea acestui drept, cât și locul (amplasamentul) pe care C.G. a fost împroprietărit.
Astfel, deși tuturor locuitorilor din fosta comună Focșani, îndrituiți la împroprietărire cu locuri de casă, li s-a stabilit, în principiu, dreptul de a primi în proprietate o suprafață de câte 500 mp, totuși, din "Tabelul Model 3 I.C. debit pentru locuitorii împroprietăriți cu loturi de casă, în urma reformei agrare din 1945" (filele 30-31 dosar de fond) se constată că respectivii cetățeni au primit suprafețe diferite ca întindere, autorul reclamantei C.G. primind doar suprafața de 448 mp în lotul parcelat nr. 85 și nu 500 mp, cum greșit au reținut instanțele.
în lipsa unor dovezi certe ce trebuiau administrate de instanțe este doar de prezumat că această reducere a suprafețelor acordate cu titlu de împroprietărire a fost determinată de întinderea moșiei expropriate și de numărul cetățenilor îndrituiți la împroprietărire, pentru ca toți să beneficieze, în anumite limite, de dreptul conferit de lege.
Pe de altă parte, având în vedere apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare, precum și de actele depuse de aceasta, instanțele erau datoare să identifice, în concret, terenul pe care a fost împroprietărit autorul reclamantei și, având în vedere perioada relativ îndelungată de timp ce a trecut de la împroprietărire, era necesară efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea corectă a amplasamentului nemișcătorului revendicat.
Față de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate cu consecința reluării judecății la instanța de fond pentru administrarea de dovezi în scopul de a se stabili întinderea terenului cu care a fost împroprietărit autorul reclamantei, ca și amplasamentul terenului loc de casă, prin corecta lui identificare fizică.
Dacă în urma probelor administrate se va constata că pe terenul cu care a fost împroprietărit C.G. se găsesc construcțiile unor terți care, fie au intrat în posesia terenului în mod legal, fie li s-a constituit un drept de proprietate în temeiul unor legi anterioare de reparațiune, și, deci, nemișcătorul nu mai poate fi retrocedat reclamantei, instanța de trimitere a făcut aplicațiunea art. 26 din Legea nr. 10/2001, în sensul că a obligat pe pârâtă să facă reclamantei propuneri pentru acordarea de alte măsuri reparatorii prevăzute de lege.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9935/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9922/2005. Civil → |
|---|
