ICCJ. Decizia nr. 9986/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalul Dolj la data de 12 februarie 2002, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Mitropolia Oltenia, Consiliul local Craiova, Prefectura Dolj și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea în natură a terenului în suprafață de 300 mp, situat în Craiova, sau, dacă nu este posibilă restituirea în natură, acordarea unor despăgubiri bănești în cuantum de 40.000 dolari SUA.
La data de 27 august 2002 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea Consiliul local Craiova să emită dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 400 mp, situat în Craiova, iar în subsidiar să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să emită decizia de acordare de despăgubiri în echivalent.
Prin sentința civilă nr. 184 din 1 aprilie 2003, Tribunalul Dolj a admis capătul de cerere din cererea de precizare a acțiunii având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală.
S-a constatat valoarea terenului în suprafață de 400 mp situat în str. S., ce face obiectul litigiului, în cuantum de 216.012.400 lei, stabilită în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert I.I.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să emită titluri de valoare nominală în favoarea reclamantei corespunzător valorii de 216.012.400 lei.
S-a respins capătul de cerere, formulat în precizarea de acțiune, referitor la restituirea în natură a terenului ce face obiectul litigiului.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta D.G.F.P. Dolj, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 488 din 19 decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis ambele apeluri și a schimbat sentința instanței de fond, în sensul că a constatat valoarea de expertiză a imobilului la suma de 216.012.400 în funcție de care vor fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent.
Au fost înlăturate celelalte dispoziții ale sentinței.
în considerente s-a reținut că sentința apelată este nelegală deoarece nu instanța are competență să stabilească modalitatea acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, ci acestea vor fi stabilite conform Normelor metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 498/2003.
împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta M.E. și pârâtele Prefectura județului Dolj, Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și D.G.F.P. Dolj, pentru Ministerul Finanțelor Publice.
în recursul său, reclamanta arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, ci dispozițiile art. 11 pct. 2 potrivit cărora terenul liber se restituie în natură, motiv pentru care hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Pârâta Prefectura județului Dolj critică decizia în sensul că admiterea apelului față de ea reprezintă o măsură nelegală, în condițiile în care petenta nu a mai susținut acțiunea pe baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 10/2001, iar pe de altă parte Prefectura nu este în măsură să soluționeze notificarea petentei în temeiul art. 36 întrucât obiectul acesteia nu întrunește condițiile prevăzute în acest text de lege.
în motivele de recurs formulate de D.G.F.P. Dolj, pentru Ministerul Finanțelor Publice se arată că apelul D.G.F.P. Dolj a fost admis în mod eronat deoarece această instituție nu a fost parte în dosarul de fond, având doar calitatea de reprezentant în teritoriu al Ministerului Finanțelor Publice.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că instanța era competentă să se pronunțe asupra cererii și modalității de acordare a despăgubirilor, astfel că decizia instanței de apel este criticabilă și sub acest aspect.
Recursurile sunt fondate.
Potrivit raportului de expertiză întocmit la instanța de fond se reține că terenul solicitat de reclamantă, în suprafață de 400 mp, este inclus într-o suprafață mai mare de 4356 mp teren, ce face parte din domeniul privat al Primăriei Craiova, fiind atribuit în folosința gratuită a Parohiei "Sfântul Calinic", pe care s-a ridicat o construcție-biserică, teren ce servește folosinței normale a bisericii.
Dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată prevăd că în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, ce vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.
Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.
Prin precizarea de acțiune făcută la data de 27 august 2002 (fila 52-dosar fond), reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Consiliul local Craiova la emiterea deciziei sau dispoziției de restituire în natură și, în subsidiar, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor prin echivalent.
Prin urmare, instanța anterioară trebuia să țină seama atât de dispozițiile Legii nr. 10/2001, cât și de precizarea de acțiune făcută de reclamantă în sensul obligării entităților notificate să emită decizie sau, după caz, dispoziție motivată.
Stabilind doar valoarea de expertiză a imobilului în litigiu și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, fără a stabili care este persoana obligată să dea curs notificării, instanțele anterioare au pronunțat soluții nelegale.
Pentru aceste considerente, se impune casarea deciziei civile nr. 488 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, precum și a sentinței civile nr. 184 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, urmând a stabili modalitatea de reparație pentru imobilul preluat în mod abuziv de către stat, respectiv restituirea în natură sau prin echivalent, precum și entitatea obligată să acorde măsurile reparatorii.
Totodată, în funcție de valoarea imobilului stabilită prin expertiză, instanța va dispune ca unitatea deținătoare să stabilească modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă.
în consecință, văzând și dispozițiile art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 313 C. proc. civ, au fost admise recursurile declarate de reclamantă și pârâtele Prefectura județului Dolj și D.G.F.P. Dolj, pentru Ministerul Finanțelor Publice, au fost casate ambele hotărâri și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Dolj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9985/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 9975/2005. Civil → |
|---|
