Acțiune privind recalcularea indemnizației cuvenite pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în funcție de majorarea salarială intervenită prin O.G. nr. 83/2000. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Scopul și obiectul indemnizației reglementată prin Legea nr. 120/1997 privește îngrijirea copilului, deci, are ca finalitate interesul mamei și apărarea interesului superior al copilului în vârstă de până la 2 ani, astfel că nu i se poate aplica normei incidente o interpretare restrictivă, contrară scopului reglementării, în timp ce personalul aflat în exercițiul funcției, în mod efectiv, beneficiază de majorarea salariului de bază sau a indemnizației lunare. Nicio normă specială nu interzice aplicarea dispoziției legale de majorare și personalului aflat în funcție, dar care se afla temporar în concediu special pentru care are dreptul la o indemnizație calculată la "salariul de bază", ceea ce ar fi și contrar principiului constituțional al egalității.Așadar, salariatul aflat în concediul pentru îngrijirea copilului beneficiază, ca și celălalt personal, de majorarea salariului de bază ori a indemnizației lunare și în raport de acesta se recalculează, în consecință, și indemnizația specială cuvenită pe perioada concediului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, nr. 88 din 6 Ianuarie 2006
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu, contestatoarele S.A.L., H.C.C. și alții au solicitat instanței, în contradictoriu cu Ministerul Justiției, anularea Ordinului nr. 2670/C/13.11.2001 emis de Ministerul Justiției și obligarea intimatei la recalcularea indemnizației cuvenite pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în funcție de majorarea salarială intervenită prin O.G. nr. 83/2000, începând cu data de 1 august 2001 și până la reluarea activității profesionale.
în motivarea acțiunii, contestatoarele au arătat că, în calitate de judecătoare la Judecătoria Sibiu, respectiv la Judecătoria Săliște, au beneficiat de concediu pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2 ani, primind o indemnizație reprezentând 85% din venitul de asigurare, potrivit art. 3 din Legea nr. 120/1997, Legea nr. 50/1996 republicată și O.G. nr. 83/2000.
De asemenea, contestatoarele au arătat că în urma unui control financiar, realizat de Ministerul Justiției, finalizat cu Nota Inspecției generale și audit Intern, înregistrată la Cabinetul Ministerului la data de 12 noiembrie 2001 sub nr. 227, s-a considerat că unele sume plătite cu titlu de indemnizație au fost acordate necuvenit, fiindu-le astfel imputate prin ordinul atacat.
Prin sentința civilă nr. 154 din 27 iunie 2002, Tribunalul Brașov a respins contestația formulată și a menținut Ordinul nr. 2670/C din 13 noiembrie 2001 emis de Ministerul Justiției privind sumele imputate contestatoarelor.
Instanța a reținut că imputarea sumelor făcută prin Ordinul nr. 2670/C din 13 noiembrie 2001 își are temeiul în art. 107-108 C. muncii și că la data apariției O.G. nr. 83/2000, privind majorarea bazei de calcul a salariului magistraților, contestatoarele se aflau în concediu pentru creșterea copilului de până la 2 ani. Contractul de muncă al acestora fiind suspendat pe întreaga perioadă, ele beneficiau doar de indemnizația de asigurări sociale în cuantum de 85% din salariul de bază și celelalte venituri, stabilită în condițiile art. 3 din Legea nr. 120/1997.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 926/R din 1 octombrie 2002, a admis recursul contestatoarelor și pe fond, admițând contestația, a anulat Ordinul nr. 2670/C/13.11.2001 emis de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Brașov a reținut că H.C.M. nr. 880/1965 nu este incident în speță, deoarece concediile pentru îngrijirea copilului fac obiectul distinct al altor reglementări.
în plus, contestatoarele, având calitatea de magistrați, beneficiază de prevederile O.G. nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea personalului autorității judecătorești, astfel că și indemnizația pentru îngrijirea copilului până la îndeplinirea vârstei de 2 ani trebuie recalculată.
în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data pronunțării hotărârilor sus-menționate, Procurorul General al Parchetului de pe lângă I.C.C.J. a declarat la 24 septembrie 2003 recurs în anulare, susținând că petiționarele-contestatoare puteau beneficia de o indemnizație stabilită în raport cu salariul de bază avut la data cererii de concediu, inclusiv de indexări, conform prevederilor art. 21 pct. 1 al H.C.M. nr. 880/1965, ale Legii nr. 49/1992,art. 21 din H.G. nr. 471/1997 și Legii nr. 120/1997, dar nu și de indemnizația stabilită în baza majorărilor salariale ulterioare.
Recursul în anulare nu este fondat.
Dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului de până la 2 ani este reglementat prin Legea nr. 120/1997 care prevede că, în acest scop, concediul se acordă la cerere, în continuarea concediului pentru sarcină și lehuzie, sau oricând, până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, iar mama beneficiază de o indemnizație reprezentând 85% din salariul de bază și celelalte venituri salariale, respectiv din venitul de asigurare.
Textul stabilește valoarea dreptului și limitele de exercitare, fixând nivelul indemnizației de 85% din "salariul de bază și celelalte venituri salariale" fără a defini salariul de bază sau a indica alte criterii ori elemente de recalculare.
Dispozițiile acestei legi nu conțin norme de trimitere sau norme pe baza cărora să se emită acte normative de aplicare.
Dar, așa cum se relevă și în recursul în anulare, Legea nr. 120/1997 nu trimite la H.C.M. nr. 880/1965 pentru a se putea conchide că ea completează acest act normativ inferior ca forță obligatorie și o considera, cum eronat se susține, că indemnizația reglementată, ca un drept nou, prin art. 2-3 din lege este aceeași ca și cea din art. 21 al H.C.M. nr. 880/1965.
Or, dispoziția din art. 21 alin. (7) din H.C.M. nr. 880/1965 nu se aplică decât în cazul "ajutoarelor necalculate pe baza salariilor tarifare majorate", în caz de incapacitate temporară de muncă.
întreaga construcție din recursul în anulare se axează pe faptul că posibilitatea de recalculare a indemnizației nu este expres prevăzută în Legea nr. 120/1997, iar, pe de altă parte, recalcularea nu este posibilă decât în cazul prevăzut de art. 21 pct. 7 din H.C.M. nr. 880/1965, la care se raportează toate celelalte considerente din motivare.
Evident că nu se poate primi o asemenea forță legală a hotărârii de guvern, adoptată în urmă cu peste 30 ani, care încalcă drepturile câștigate, în baza și în executarea unei alte legi speciale. De aceea H.C.M. nr. 880/1965 nu poate constitui un criteriu de referință ori un mod de interpretare a noii legi, încălcându-se principiul ierarhiei legislative și al supremației legii.
Nu poate fi primit argumentul inadmisibilității corelării indemnizației cu baza de calcul, privită în dinamica majorărilor salariale, pe durata concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, deoarece pe această durată mama nu-și pierde calitatea de salariată, de care sunt legate drepturile specifice, între care și cel stabilit de art. 2-3 din Legea nr. 120/1997 vizând "salariul de bază, în raport de care se calculează indemnizația".
Scopul și obiectul indemnizației privește îngrijirea copilului, deci, are ca finalitate interesul mamei și apărarea interesului superior al copilului în vârstă de până la 2 ani, astfel că nu i se poate aplica normei incidente o interpretare restrictivă, contrară scopului reglementării, în timp ce personalul aflat în exercițiul funcției, în mod efectiv, beneficiază de majorarea salariului de bază sau a indemnizației lunare. Nicio normă specială nu interzice aplicarea dispoziției legale de majorare și personalului aflat în funcție, dar care se afla temporar în concediu special pentru care are dreptul la o indemnizație calculată la "salariul de bază", ceea ce ar fi și contrar principiului constituțional al egalității.
Așadar, salariatul aflat în concediul pentru îngrijirea copilului beneficiază, ca și celălalt personal, de majorarea salariului de bază ori a indemnizației lunare și în raport de acesta se recalculează, în consecință, și indemnizația specială cuvenită pe perioada concediului.
în consecință, față de cele mai sus arătate, recursul în anulare a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10032/2006. Civil | Cerere de restituire în natură a unui imobil preluat abuziv... → |
|---|
