ICCJ. Decizia nr. 100045/2006. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 1606/2003 reclamanta I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului Cernavodă, anularea deciziei nr. 7873 din 21 aprilie 2003 emisă de Primarul orașului Cernavodă ca fiind nelegală și solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 50,152 mp pe vechiul amplasament.
Reclamanta a arătat în cererea sa că a devenit proprietara terenului prin succesiunea tatălui său C.V. și că, oferta de restituire prin compensare cu alt teren, situat în zona de nord a orașului, fără a beneficia de utilități și pe care nu se poate construi, este necorespunzătoare.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 445 din 25 martie 2005, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a da această soluție, instanța a reținut că actele depuse în susținerea notificării nu justifică în favoarea reclamantei existența dreptului de proprietate asupra imobilului litigios, întrucât actul de partaj pe care se întemeiază certificatul de moștenitor nu are efect constitutiv de drepturi, ci doar efect declarativ.
Potrivit prevederilor art. 10 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor preluate abuziv și demolate parțial sau total, restituirea în natură se dispune pe terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, cu respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Terenul litigios se află în zona de intersecție dintre străzile U. și S. și, conform protocolului de execuție, autorizației de construcție și certificatului de urbanism, pe acest teren a fost aprobată edificarea unei piețe agroalimentare.
Cu toate că terenul de 57 mp este liber, pe el urmează a fi efectuate construcții, scări de acces, prevăzute în proiectul de execuție a pieței agroalimentare, chiar dacă nu în totalitate ci parțial, astfel că această suprafață s-ar micșora considerabil, perspectivă din care restituirea în natură ar fi contrară chiar intereselor reclamantei, care nu ar putea fructifica terenul.
împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 116/C din 19 iunie 2006, a admis apelul, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 7873/2003 a Primarului orașului Cernavodă. A obligat primarul la restituirea în natură a suprafeței de 54 mp identificată prin expertiza efectuată de expert D.F.
Instanța de apel a reținut, în esență, că dispoziția contestată este nelegală, iar efectele ei nu pot fi înlăturate decât prin admiterea contestației, deoarece unitatea deținătoare nu a oferit nici un argument legal care o împiedică la restituirea în natură a suprafeței de teren notificate.
împotriva acestei decizii, Primarul orașului Cernavodă a declarat recurs, susținând, în esență, că terenul ce a format obiectul notificării este ocupat de piața agroalimentară, suprafața lui s-a diminuat considerabil, iar restituirea lui în natură este contrară chiar intereselor reclamantei.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001 prevăd că imobilele preluate în mod abuziv de stat se restituie în natură, în condițiile prezentei legi.
Rezultă că legea instituie prevalența restituirii în natură și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii.
Instanța de apel a reținut corect că legea instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor libere, neafectate de construcții și disponibile.
Dar unitatea deținătoare nu a oferit argumente legale care o împiedică la restituirea în natură.
Deși prin expertiza efectuată s-a arătat că alăturat terenului în litigiu a început edificarea unei piețe agroalimentare, iar în proiect sunt prevăzute scări de acces neexecutate încă, primarul nu a învederat această situație, el fiind singurul care, în calitate de emitent al dispoziției de retrocedare, putea să invoce asemenea chestiuni.
Astfel, s-a considerat că terenul este liber și disponibil, neafectat de detalii de sistematizare, de rețele subterane sau construcții de interes public.
în consecință, instanța de apel, în mod corect a considerat că dispoziția contestată este nelegală și a admis contestația.
Față de argumentele de mai sus, criticile exprimate prin recurs sunt neîntemeiate și recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4903/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10039/2006. Civil → |
|---|
