ICCJ. Decizia nr. 10173/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10173
Dosar nr. 1780/59/200.
Şedinţa publică din 8 decembrie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După un prim ciclu procesual Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 7605 din 5 octombrie 2005 a admis recursul declarat de pârâta SC.F. A. SA Timişoara împotriva deciziei civile nr. 828 din 5 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă, reţinând, în esenţă că nu au fost verificate aspectele privind legalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului şi a persoanei care a fost supusă naţionalizării. De asemenea, instanţa de apel nu a examinat acţiunea în raport de limitele investirii reţinând că, de vreme ce nu s-au solicitat despăgubiri, nu se poate verifica decât cererea de restituire în natură.
După casarea cu trimitere, Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă 197 din 8 iunie 2006 a admis apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 771 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Arad, a schimbat în tot sentinţa în sensul că a constatat preluarea abuzivă a imobilului înscris în C.F. Cermei nr. top 296-297/II/a în proprietatea statului şi a dispus restituirea în natură a acestuia către reclamantul Z.G.
În considerentele deciziei s-a reţinut că autoarea reclamantului, Z.T. a formulat o acţiune de drept comun, concomitent cu declanşarea procedurii speciale prevăzute de Legea 10/2001 pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv în proprietatea statului.
Din certificatul suplimentar de calitate de moştenitor nr. 185 din 15 mai 2005 rezultă că singurul moştenitor în patrimoniul căruia se poate localiza dreptul de proprietate asupra imobilului este reclamantul Z.G.
Sub aspectul regimului juridic al imobilului, din actele dosarului a rezultat că acesta a fost preluat abuziv de Statul Român şi poate fi restituit în natură.
În prezent, imobilul situat în localitatea Cermei nu mai este afectat scopului pe care l-a avut la data naţionalizării, respectiv nu mai este folosit ca farmacie, ci drept spaţiu comercial de către SC.F. A. SA, deţinător cu titlu precar neevidenţiat în mod expres în C.F.
În sensul art. 1 al Protocolului 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi raportat la principiile legilor speciale în materia restituirii proprietăţilor confiscate abuziv, în prezenta speţă se poate dispune restituirea în natură a imobilului revendicat, în condiţiile în care acesta a fost preluat abuziv de către autorităţile vremii şi nu este afectat nici unui scop de utilitate publică.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC.F. A. SA Timişoara, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea 10/2001 învederând că imobilul în litigiu este proprietatea sa conform art. 20 alin. (2) din Legea 15/1990 şi nu poate fi restituit în natură, situaţie în care A.V.A.S. trebuie să facă reclamantului o ofertă de despăgubire în echivalent.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale aplicate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Imobilul în litigiu a fost deţinut în coproprietate de către numiţii F.P., F.L., I.I.L., F.M. şi A.T. în cote de 1/5 fiecare, cu precizarea că numita A.T. este antecesoarea reclamantei Z.T. decedată în cursul procesului, la data de 27 septembrie 2001, astfel că acţiunea reclamantei a fost continuată de soţul său Z.G., care şi-a legitimat calitatea procesuală activă în baza certificatului suplimentar de calitate de moştenitor nr. 185 din 15 mai 2005 ( fila 19 a dosarului 1780/2006 al Curţii de Apel Timişoara) potrivit căruia moştenitorii celorlalţi coproprietari ai imobilului au renunţat la succesiune.
Imobilul, în care a funcţionat o farmacie particulară, a fost preluat abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 418/1953, întrucât nu se încadra în categoria întreprinderilor comerciale particulare ori a micilor întreprinderi industriale bazate pe exploatarea muncii salariale.
În prezent, imobilul este evidenţiat în patrimoniul recurentei pârâte SC.F. A. SA care a fost privatizată integral prin contractul de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 64TM din 14 iunie 1999.
Aplicabilitatea art. 27 din Legea 10/2001 este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: preluarea proprietăţii cu titlu valabil şi faptul existenţei în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea condiţiilor legale.
În situaţia în care se constată că doar una dintre aceste condiţii a fost îndeplinită, procedura aplicării măsurilor reparatorii este guvernată de dispoziţiile art. 20 din lege, respectiv art. 21 după modificările aduse de Legea 247/2005, deoarece art. 27 este de strictă aplicabilitate.
În cauza de faţă prima condiţie nu este îndeplinită, imobilul fiind preluat în proprietatea statului fără titlu valabil şi, ca atare, s-a dispus restituirea în natură conform art. 21 din lege.
În consecinţă, instanţa de apel a aplicat corect regula generală instituită de Legea 10/2001 potrivit căreia imobilele se restituie în principal în natură, iar hotărârea pronunţată este legală.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocate de recurent, urmând a se respinge recursul declarat în cauză, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC.F. A. SA împotriva deciziei civile nr. 197 din 8 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1127/2006. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10042/2006. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
