ICCJ. Decizia nr. 10378/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10378
Dosar nr. 8422/1/200.
Şedinţa publică din 14 decembrie 2006
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 158 din12 februarie 2004 Primarul Municipiului Târgu Mureş a admis cerere formulată de A.C.M. şi a dispus restituirea în natură a spaţiului I, Alimentarea Mercur, în suprafaţă de 324,2 mp cu birourile şi depozitului în suprafaţă de 46,5 mp, din imobilul situat în Târgu Mureş precum şi a spaţiului II din aceleaşi imobil cu o suprafaţă de 70,50 mp, ocupat în prezent, în baza unui contract de încheiere de SC C.S. SRL(1).
Prin aceiaşi dispoziţie a fost respinsă cererea petentei prin care solicita restituirea în natură a spaţiilor ocupate de Filiala Crucea Roşie Mureş şi Direcţia de Sănătate Publică Mureş, spaţii pentru care s-a făcut o propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţii art. 36 din Legea nr. 10/2001, reţinându-se că în raport de dispoziţiile art. 16 din lege, acestea sunt exceptate de la restituirea în natură (art. 2).
Totodată, a fost respinsă cererea petentei privind restituirea în natură a spaţiului ocupat de Loteria Naţională motivat de faptul că este „în proprietatea şi administrarea" acestei regii (art. 3) iar cu privire la cotele de teren aferente construcţiilor retrocedate pârâtul a statuat că urmează să se pronunţe ulterior după efectuarea unor expertize topografice (art. 4).
Prin cererea înregistrată la 18 martie 2004 reclamanta B.G.B., născută A.C.M., a cerut modificarea menţiunilor de la art. 2, art. 3 şi art. 4 din dispoziţie şi restituirea, în întregime, în natură a imobilului în litigiu apreciind că şi spaţiile menţionate la art. 2 şi art. 3 pot fi restituite în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 1385 din 28 octombrie 2005, Tribunalul Mureş a admis, în parte, contestaţia şi a modificat în parte dispoziţia atacată în sensul înlăturării menţiunilor cuprinse în art. 2 şi art. 4 şi a dispus restituirea către reclamantă, în natură şi a spaţiilor III, IV, VI, VII, IX, X XII, a apartamentelor 1 şi 2 şi a spaţiilor XIII şi XIV situate în corpurile de clădire A şi C ale imobilului situat în Târgu Mureş, astfel cum acestea au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de inginer H.C.V. (filele 340-378) care face parte integrantă din sentinţă precum şi a terenului aferent corpurilor A şi C înscris în C.F. Târgu Mureş, nr. top 660, 661, 662/1/1 şi nr. 582/2/2/1/1/2.
Prin aceeaşi sentinţă s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru corpurile de construcţii demolate pentru o valoare echivalentă valorii de circulaţie a acestora anume de 104.577 lei noi (RON).
Totodată s-a stabilit în favoarea reclamantei dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 266,5 mp ocupate de corpul de clădire B al imobilului amintit şi de şopronul dintre corpurile B şi C.
S-au menţinut prin sentinţa arătată dispoziţiile art. 1 şi art. 3 (în ceea ce priveşte spaţiul XI, încăperile 16 şi 17, pentru care unitate deţinătoare este RA „Loteria Română".
Totodată pârâtul a fost obligat să plătească să plătească reclamantei 20.866.000 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că atâta timp cât imobilul a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, în raport de dispoziţiile art. 1, art. 7 alin. (1) şi (9) din Legea nr. 10/2001, reclamanta este îndreptăţită să-i fie restituite în natură toate spaţiile deţinute de Primăria Târgu Mureş şi SC L. Târgu Mureş precum şi măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile demolate, cu excepţia celor deţinute de RA „Loteria Română", regie care are, potrivit dispoziţiilor aceluiaşi act normativ, calitatea de unitate deţinătoare.
Prin Decizia civilă nr. 41/A din 24 martie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă şi de pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureş.
În motivarea deciziei s-a reţinut, în ceea ce priveşte partea din imobil ocupată de RA Loteria Naţională, că notificarea a fost transmisă acestei regii care este competentă potrivit legii să o soluţioneze, caz în care critica formulată de reclamantă cu privire la acest aspect se dovedeşte a fi nefondată.
Cât priveşte apelul declarat de pârâtă, instanţa de apel a constatat că imobilul în litigiu a fost identificat prin expertiza efectuată în cauză, atât sub aspectul locului situării cât şi sub aspectul deţinătorilor, stabilindu-se cu exactitate ce spaţii şi care suprafeţe de teren urmează să fie restituite în natură reclamantei, fără a se aduce atingere dreptului de proprietate asupra corpului B de clădire ori terenului aferent acestuia şi care a fost înstrăinat unor terţe persoane.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că atâta timp cât demersul juridic a fost determinat de modul defectuos în care pârâtul a examinat şi soluţionat cererea notificată de reclamantă în mod corect şi pe deplin justificat în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat să suporte contravaloarea cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă la judecata în primă instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Târgu Mureş invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâtul susţine că prin soluţia adoptată de instanţele de fond s-a adus atingere dreptului de proprietate aparţinând altor persoane cu privire la parte din imobilul în litigiu, fără a se arăta în concret în ce anume constă aceste atingeri şi dreptul cărei persoane ar fi fost încălcat.
Reiterează pârâtul critica potrivit căreia imobilul a cărei retrocedare s-a cerut de reclamantă este situat în strada B. nr. 1 în timp ce, instanţele de fond au dispus măsuri cu privire la imobilul situat în strada B. nr. 1-3.
Totodată pârâtul solicită a se înlătura obligaţia dispusă în sarcina sa privind plata cheltuielilor de judecată, apreciind că nu erau date condiţiile legale pentru acordarea acestora atâta timp cât prin însăşi dispoziţia emisă a reţinut că era necesară expertizarea imobilului iar la judecata în primă instanţă nu a formulat obiecţiuni la expertiză.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se poate cere modificarea unei hotărâri judecătoreşti când a fost pronunţată fără temei legal ori a fost dată cu încălcare sau aplicarea greşită a legii.
Or, în speţă, deşi pârâtul invocă formal motivul de recurs mai sus arătat în dezvoltarea recursului acesta evocă, în mod contradictoriu, aspecte de fapt ale procesului, susţinând că imobilul în litigiu nu a fost pe deplin identificat ca număr de stradă, că ar fi fost încălcat dreptul de proprietate aparţinând unor terţe persoane şi, respectiv, că a fost greşit obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Or, stabilirea chestiunilor de fapt ale procesului aparţine judecătorilor fondului cauzei, iar eventuale critici sub acest aspect nu se circumscriu motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De altminteri, referitor la identificarea imobilului în litigiu este de observat că prin însăşi Decizia contestată pârâtul a constat că imobilul situat în strada B. nr. 1 „formează corp comun" cu cel de la nr. 3 şi că acestea nu sunt dezmembrate „în două corpuri de clădire distincte".
Mai mult, prin recursul pe care l-a formulat, pârâtul arată că nu a înţeles să formuleze obiecţiuni la raportul de expertiză prin care imobilul în litigiu a fost individualizat în cursul judecăţii, situaţie în care, formularea unor astfel de critici prin recurs nu este justificată ca, de altminteri, nici cele formale privind pretinse încălcări ale dreptului de proprietate al altor persoane (fără ca aceste încălcări să fie explicitate) caz în care urmează a fi respinse.
Referitor la cheltuielile de judecată avansate de reclamantă la judecată în primă instanţă, este de menţionat că atâta timp cât pârâtul a căzut în pretenţii ca urmare a nesoluţionării cu respectarea dispoziţiilor legale incidente a cererii care îi fusese notificată, în mod corect şi în conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., acesta a fost obligat la plata lor, de altminteri, nici cu privire la această critică pârâtul nedezvoltând prin recurs vreo critică care să se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, cum hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, recursul declarat de pârât se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 41/A din 24 martie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10393/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
