ICCJ. Decizia nr. 1020/2006. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1020.
Dosar nr. 2195/1/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2006
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 397 din 3 noiembrie 2004, Tribunalul Dolj a respins contestaţia formulată de reclamanta M.E., împotriva dispoziţiei nr. 2131 din 15 martie 2004 emisă de Primăria municipiului Băileşti, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Băileşti şi C.C. Băileşti judeţul Dolj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanta nu a făcut dovada că se află în vreuna din situaţiile prevăzute de art. 2 din Legea nr.10/2001 republicată.
Prin Decizia civilă nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 Curtea de Apel Craiova a admis apelul formulat de reclamanta M.E. împotriva sentinţei civile nr. 397 din 3 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Dolj în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primăria municipiului Băileşti prin primar, Primăria municipiului Băileşti şi C.C. Băileşti, şi pe cale de consecinţă: a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis contestaţia formulată de reclamantă şi a anulat dispoziţia nr. 2131 din 15 martie 2004; a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 458 mp teren, aşa cum a fost individualizat prin raportul de expertiză tehnică, schiţa anexă nr.1 întrunit de expertul ing. I.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, reclamanta este persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru terenul în litigiu situat în municipiul Băileşti, în condiţiile în care aceasta a dovedit calitatea de proprietar al ternului ce a fost preluat abuziv în perioada 1958-1960 fără temei legal.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta M.E. şi S.C.C. Băileşti.
Reclamanta, critică Decizia atacată ca fiind nelegală invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
Deşi a solicitat despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată şi cu privire la imobilul (casă) format din 4 camere situat în municipiul Băileşti, demolat de C.P.A.D.M. Băileşti în anul 1963, totuşi instanţa de apel a omis să analizeze şi această situaţie.
Societatea C.C. Băileşti, critică Decizia atacată ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece.
Reclamanta M.E. în notificarea formulată în condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 nu a făcut vorbire şi despre imobilul (casă) compus din 4 camere.
Nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a imobilului în litigiu.
Cu privire la recursul declarat de reclamanta M.E. se reţin următoarele:
Reclamanta a revendicat în condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, imobilul (casă) compus din 4 camere şi terenul aferent, situat în municipiul Băileşti, notificare f. 76, 78 dosar apel.
Reclamanta a făcut dovada calităţii de proprietar cu privire la imobilul în litigiu, precum şi a faptului că imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român în perioada 1958–1960, act de vânzare-cumpărare f. 63 dosar apel, adresă nr. 6307 din 17 februarie 1992 f. 29 dosar fond.
Imobilul-construcţie, ce a aparţinut reclamantei a fost demolat în cursul anului 1960, autorizare de demolare nr. 2986 din 26 septembrie 1960 f.4 dosar fond.
Problema terenului aferent construcţiei mai sus menţinută a fost rezolvată în faza de apel în sensul că s-a constatat că reclamanta M.E. este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 458 mp teren, aşa cum a fost individualizat prin raportul de expertiză, schiţa anexă nr. 1, f.39-40 dosar apel.
Cu privire la imobilul-construcţie revendicat de reclamantă, instanţa de apel a omis să se pronunţe în vreun fel.
Din cuprinsul notificărilor de la fila 16 dosar fond şi fila 76 dosar apel, rezultă faptul că reclamanta a revendicat în condiţiile Legii nr. 10/2001 republicată atât imobilul (casă) cât şi terenul aferent, situat în localitatea Băileşti.
Prin urmare, reclamanta este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii şi cu privire la imobilul-casă (60 mp) conform art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Cu privire la recursul formulat de societatea C.C. Băileşti se reţin următoarele:
Reclamanta M.E. în notificarea formulată în condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată a revendicat atât imobilul-construcţie cât şi terenul aferent în suprafaţa de 458 mp, situat în Băileşti, notificări: f.16 dosar fond şi f.76 dosar apel.
Din cuprinsul adresei nr. 6307 din 17 februarie 1992, f.29 dosar fond, rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român în perioada 1958-1960.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate de reclamanta M.E. se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va admite recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, pe care o va modifica în parte în sensul că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent şi cu privire la casa demolată (60 mp) din municipiul Băileşti judeţul Dolj, se vor menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Cu privire la recursul declarat de societatea C.C. Băileşti, pentru considerentele reţinute, se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.E. împotriva deciziei nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pe care o modifică în parte în sensul că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru casa demolată (60 mp) din oraşul Băileşti, judeţul Dolj.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C.C. Băileşti împotriva deciziei nr. 2857 din 1 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 102/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10172/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|