ICCJ. Decizia nr. 10393/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10393
Dosar nr. 2279/44/2006
Şedinţa de la 14 decembrie 2006.
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea notificată sub nr. 269/N/2001 de B.E.J. M.P.L., petenţii B.F. şi B.C.M. au cerut să le fie restituit imobilul situat în Municipiul Galaţi, trecut în mod abuziv în proprietatea statului.
Prin dispoziţia nr. 1315/SR din 23 februarie 2005, Primarul Municipiului Galaţi a respins cererea motivat de faptul că petenţii nu au depus în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, termen care a expirat la data de 1 iulie 2003, dovezi din care să rezulte că imobilul a cărei restituire o solicită fost preluat în mod abuziv de stat.
Prin cererea înregistrată la 24 martie 2005, petenţii au cerut anularea dispoziţiei şi restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Galaţi, compus din 1808,10 mp teren.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că au calitatea de legatari universali ai numitei C.T., moştenitoarea proprietarului G.M., care a dobândit imobilul în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 212 din 27 iulie 1923.
Totodată, reclamanţii au susţinut că imobilul a fost preluat de stat prin sentinţa civilă nr. 4663/1958 a Tribunalului Popular al Raionului Galaţi, dată în aplicarea Decretului nr. 111/1951 şi că această preluare este abuzivă în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, caz în care, cum terenul este liber sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a acestuia.
Prin sentinţa civilă nr. 163/F din 13 februarie 2006, Tribunalul Galaţi a admis cererea, a anulat dispoziţia contestată şi a obligat pârâta Primăria Municipiul Galaţi să restituie reclamanţilor terenul în suprafaţă de 1883 mp situat în Municipiul Galaţi, identificat prin raportul de expertiză (şi anexele acestuia) întocmit de inginer B.V., care face parte integrată din hotărâre.
În motivarea sentinţei tribunalul a reţinut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în mod abuziv prin Decizia nr. 15/1960 a fostului Sfat Popular al Oraşului Galaţi emisă în aplicarea Decretului nr. 111/1951 şi apoi trecut în administrarea Întreprinderii de gospodărire orăşenească de partid.
Aşa fiind, constatând că preluarea de stat a imobilului a fost abuzivă, instanţa a apreciat că în conformitate cu dispoziţiile art. 1 şi art. 9 din Legea nr. 10/2001 se impune admiterea cererii şi obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor terenul în litigiu, teren pe care sunt edificate, conform raportului de expertiză întocmit în cauză doar barăci din tablă cutată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Primăria Municipiului Galaţi invocând că nu avea calitatea procesuală pasivă în cauză, o asemenea calitate având doar primarul localităţii.
Totodată, apelanta a susţinut că prima instanţă hotărând ca imobilul să fie restituit reclamantei, fără a dispune anularea titlului statului, a depăşit limitele investirii prin cererea dedusă judecăţii care avea ca obiect doar anularea dispoziţiei emisă de pârâtă.
Apelanta a susţinut şi faptul că reclamanţii nu aveau calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001, testamentul universal invocat în justificarea calităţii lor de moştenitori conferindu-le dreptul de a culege doar bunurile aflate în patrimoniul testatoarei la momentul decesului, printre care nu se număra şi imobilul în litigiu.
A invocat apelanta şi faptul că atâta timp cât reclamanţii nu au ataşat notificării toate înscrisurile doveditoare ale pretenţiilor sale în termenul prevăzut de lege, termen care a expirat la data de 1 iulie 2003, în mod legal a emis dispoziţia de respingere a cererii care îi fusese notificată.
Prin Decizia civilă nr. 209/A din 14 iunie 2006 Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă nu poate fi primită întrucât obiectul cererii deduse îl constituie anularea unei dispoziţii emisă de reprezentantul său legal, primarul.
Totodată, instanţa a reţinut că finalitatea urmărită de reclamanţi prin cererea dedusă judecăţii era să obţină restituirea în natură a imobilului de altminteri pârâta apărându-se în sensul imposibilităţii restituirii în natură motiv pentru care critica privind depăşirea limitelor investiri de către prima instanţă nu poate fi primită.
De asemenea, instanţa a reţinut că înscrisurile depuse de reclamanţi au fost avute în vedere la întocmirea expertizei prin care a fost identificat imobilul în litigiu şi s-a stabilit situaţia de fapt a acestuia, în raport de care s-a concluzionat că în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 imobilul în litigiu poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Galaţi prin reprezentantul legal, primarul D.N. invocând incidenţa art. 304 pct. 6.
În motivarea recursului pârâtul reiterează criticile formulate prin apel, anume excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, depăşirea limitelor investirii prin hotărârea pronunţată în primă instanţă, cu menţiunea că prin aceasta s-a dispus şi restituirea unor construcţii deşi reclamanţii au cerut restituirea în natură doar a terenului, omisiunea anulării prejudicial retrocedării a titlului statului, precum şi critica referitoare la depunerea de către reclamanţi a actelor doveditoare după expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Analizând criticile formulate de pârâtă care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
În procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pretenţiile formulate de persoanele pretins îndreptăţite în raport de care se analizează limitele investirii sunt cele arătate în notificările pe care acestea trebuie să le trimită entităţilor deţinătoare ale bunurilor.
Cu alte cuvinte, notificarea este actul procedural prin care se declanşează procedura administrativă prevăzută de acest act normativ, prealabil demersului judiciar şi aceasta trebuie să cuprindă, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, printre altele elementele de identificare a bunului imobil solicitat precum şi valoarea estimată a acestuia.
Or, prin notificarea transmisă Primăriei Municipiului Galaţi, nr. 269/N/2001 Biroul Executorului Judecătoresc M.P.L. reclamanţii B.F. şi B.C.M. au arătat care este obiectul cererii lor şi anume „retrocedarea imobilului şi a terenului aferent din strada D. nr. 101 şi 99" care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 212 din 27 ianuarie 1923 de Tribunalul Judeţului Covrului, trecut în proprietatea statului prin „Decizia nr. 15/1961".
În cuprinsul aceleaşi notificări solicită în mod neîndoielnic restituirea „în natură" a terenului fost aferent construcţiilor.
Aşa fiind, cum instanţele de fond, anulând dispoziţia atacată, au analizat şi s-au pronunţat cu privire la cererea de restituire în natură a terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare invocat de reclamanţi situat în strada D. nr. 91, teren care potrivit expertizei în raport de vecinătăţile prevăzute în actul de vânzare măsoară în realitate 1883 mp, critica pârâtului privind depăşirea de către prima instanţă a limitelor obiectului cererii dedusă judecăţii nu este fondată.
În analiza acestei critici, instanţa de recurs a avut în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se restituie în natură şi terenurile pe care sunt edificate construcţii uşoare sau demontabile, categorie din care fac parte şi barăcile din tablă cutanată identificate de expert pe terenul în litigiu.
În acest context al analizei este de menţionat şi faptul că în procedura reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu este necesar şi, de altminteri, nu se justifică din punct de vedere al unei analize logico-juridice să se dispună anularea titlului statului cu privire la imobilele care cad în sfera de aplicare a acestei legi adoptată tocmai în scopul reglementării regimului juridic al unor bunuri preluate şi deţinute de stat.
De asemenea, este de menţionat că în cazul în care nemişcătorul se găseşte în patrimoniul unei unităţii administrativ teritoriale, în speţă a Municipiului Galaţi, în mod firesc această persoană juridică prin reprezentantul său, primarul, are calitate procesuală pasivă, caz în care critica formulată de recurentă în acest sens nu poate fi primită.
Aşa fiind, cum hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind date motivele de recurs invocate de către pârâtă, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecăţii se dovedeşte a fi nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că actele doveditoare ataşate de reclamanţi notificării erau de natură să permită recurentei să le analizeze pretenţiile formulate de aceştia precum şi faptul că nerespectarea obligaţiei instituită în sarcina persoanelor pretins îndreptăţite prin dispoziţia art. 22 din lege nu conduce la decăderea acestora din dreptul de a-şi completa probatoriile în faza administrativă ori în cea judiciară, astfel cum greşit susţine aceasta.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată şi cererea formulată de intimaţi în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Galaţi, prin primar, împotriva deciziei nr. 209/A din 14 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă recurentul să plătească intimaţilor reclamanţi B.F. şi B.C.M. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2006
| ← ICCJ. Decizia nr. 10378/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 108/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
