ICCJ. Decizia nr. 108/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 108
Dosar nr. 7003/54/2006
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 la 27 februarie 2004, reclamantul P.V.V.L. a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 10.082,50 mp teren situat în Tg. Jiu, jud. Gorj, iar în situaţia în care terenul nu poate fi retrocedat, să se constate dreptul acestuia la despăgubiri băneşti.
Prin sentinţa civilă nr. 204/2004, Tribunalul Gorj a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că, din suprafaţa totală de 10.082,50 mp, pe o suprafaţă de 3190 mp sunt construite case şi căi de acces, pe o suprafaţă de 3850 mp se află amplasată grădina de legume a Penitenciarului Tg. Jiu, iar pe o suprafaţă de 3042 mp se află lucrări hidrotehnice de amenajare a râului Jiu, apreciindu-se că terenul în suprafaţă de 7040 mp este amplasat în intravilan, iar terenul în suprafaţă de 3042 mp este în extravilan şi nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a formulat apel împotriva acestei sentinţe, iar prin Decizia nr. 627 din 25 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova l-a respins cu motivarea că, anterior formulării notificării, autorul reclamantului a solicitat în temeiul Legii nr. 1/2000 restituirea mai multor terenuri, printre care şi suprafeţe de 1 ha, iar în conformitate cu hotărârea nr. 3417 din 14 noiembrie 2003 s-a validat propunerea comisiei locale privind acordarea de despăgubiri, autorul reclamantului fiind trecut cu despăgubiri în tabelul Anexă nr. 39.
Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei decizii, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 10124 din 5 decembrie 2005 l-a admis, a casat Decizia curţii de apel, iar cauza a fost trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Rejudecând apelul, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 503 din 16 iunie 2006, l-a respins.
Instanţa a reţinut că reclamantul poate invoca dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în măsura în care autorităţile locale abilitate în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi ignorat cererea formulată de autorul său ori s-ar fi pronunţat numai cu privire la o parte din terenul în suprafaţă de 1 ha, ce a făcut obiectul cererii.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul nu poate primi despăgubiri în procedura Legii nr. 18/1991 sau Legea nr. 1/2000, pe de o parte, iar pe de altă parte, să solicite restituirea aceleiaşi suprafeţe de teren în natură, în procedura Legii nr. 10/2001, în măsura în care nu a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 3417 din 14 noiembrie 2003, având în vedere caracterul de complinire al ultimului act normativ în raport cu primele două legi, aşa cum rezultă din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin Hotărârea nr. 498/2003.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, întemeindu-l pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit îndrumarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 10124 din 5 decembrie 2005, cât şi probele administrate în cauză.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru următoarele argumente.
Din analiza considerentelor deciziei atacate cu recurs, rezultă că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile din anterioara decizie de casare nr. 10124 pronunţată la 5 decembrie 2005 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, prin această decizie, instanţa supremă a stabilit că art. 8 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost interpretat pentru aplicare unitară, atrage aplicarea Legii nr. 10/2001 asupra terenurilor situate în intravilanul localităţilor care până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Instanţa supremă a reţinut că cererea formulată de autorul reclamantului nu fusese soluţionată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, soluţionarea ei făcându-se în anul 2003.
În aceste condiţii s-a constatat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 8 din susmenţionata lege.
În mod evident, această instanţă nu a respectat recomandarea din Decizia de casare de a soluţiona cererea în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001 şi, în special, de dispoziţiile art. 8 ale legii.
Faţă de cele mai sus exprimate, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, ocazie cu care instanţa va avea în vedere şi celelalte susţineri din motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P.V.V.L. împotriva deciziei nr. 503 din 16 iunie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10393/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1090/2006. Civil. Obligaţie de a face. Recurs → |
|---|
