ICCJ. Decizia nr. 121/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 121.
Dosar nr. 12240/1/200.
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă 368 din 26 aprilie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a, a respins ca tardiv formulată contestaţia A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice.
S-a reţinut că raportat la data de 23 noiembrie 2001 când contestatoarea a primit comunicarea privind modul de soluţionare a procedurii administrative prealabile, prevăzută de Legea nr. 10/2001, formularea contestaţiei la data de 21 februarie 2002, depăşeşte cu mult termenul legal prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV civilă, prin Decizia 149 din 31 martie 2003 a admis după evocarea fondului, (urmare a admiterii apelului reclamantei şi anularea sentinţei, prin Decizia civilă 333 din 23 septembrie 2002) cererea de chemare în judecată formulată de A.N.C.M. şi a obligat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor să restituie reclamantei în natură imobilul de a aparţinut sistemului cooperaţiei meşteşugăreşti, constând în secţiile de producţie, vulcanizare, tapiţerie ce au făcut parte din Cooperativa Încălţămintea din localitatea Taşnad, judeţul Satu Mare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut de stat fără titlu şi fără plată, în mod abuziv, în temeiul HCM nr. 1594 din 4 noiembrie 1059, care nu a fost publicat în Buletinul oficial – fiind incidente dispoziţiunile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001.
Legitimarea procesuală a pârâtului, Statul Român a fost justificată de reclamantă prin adresa 16627/2001 emisă de Primăria Taşnad în care se menţionează că nu a fost identificată unitatea deţinătoare a imobilului revendicat ceea ce a determinat aplicabilitatea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În raport de termenul de 90 de zile instituit de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, acţiunea formulată de reclamantă la 21 februarie 2002 se înscrie în acest termen legal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice în numele Statului Român.
În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut legitimarea procesuală pasivă a Ministerul Finanţelor, bazându-se pe adresa 16627/2001 a Primăriei Taşnad, deoarece în cel de al doilea alineat al adresei se arată expres că imobilele preluate în baza HCM 1594/1959 au trecut în administrarea fostelor sfaturi populare regionale, actualele consilii judeţene. Ca urmare, instanţa era datoare să solicite reclamantei dovezi care atestau că prin intermediul Prefecturii Satu Mare a făcut investigaţii pentru a stabili unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu.
Ca urmare, adresa primăriei nu poate fi interpretată în sensul incidenţei art. 26 Legea nr. 10/2001.
Recursul este întemeiat, astfel cum se va arăta în cele ce urmează:
În fapt, intimata reclamantă a solicitat în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Taşnad judeţul Satu Mare format din secţiile de producţie încălţăminte, vulcanizare şi tapiţerie, ce au făcut parte din Cooperativa Încălţămintea.
S-a afirmat că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea statului în baza HCM 1594/1950 act ce a avut un caracter secret şi nu a fost publicat în Monitorul Oficial .
Din actele însoţitoare operaţiunilor de preluare a imobilului se reţine că unităţile cooperativelor meşteşugăreşti au fost transformate în întreprinderi ale sfaturilor populare, în acest scop încheindu-se şi un protocol de transferare a sarcinilor de plan de la U.R.C.M. la Sfatul Popular Regional Baia Mare.
Tabelul cuprinzând cooperativele şi secţiile ce se transformă în unităţi de stat, evidenţiază că imobilul cuprinzând secţia de producţie încălţăminte, vulcanizare şi tapiţerie, a fost inclus în activul patrimonial al fostului Sfat Popular Taşnad.
De altfel şi petiţionara A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. adresează notificarea sa Primăriei Tuşnad, precizând că imobilul în litigiu a fost preluat de fostul Sfat Popular Taşnad, solicitând restituirea acestuia în natură sau prin echivalent.
În subsidiar notificării petiţionarea a solicitat Primăriei Taşnad identificarea entitatăţii deţinătoare a imobilului.
Prin adresa 16627/2001 Primăria Taşnad Comisia U.C.E.C.O.M.-ului Bucureşti că nu a putut identifica entitatea deţinătoare, fapt pentru care s-a recurs la procedura prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Este adevărat că potrivit art.26 alin. (3) [art. 28 alin. (3) după republicare] din Legea 10/2001 în situaţia în care entitatea deţinătoare nu a fost identificată în urma notificării adresată în acest scop primăriei, persoana îndreptăţită poate acţiona în judecată statul prin Ministerul Finanţelor, dar abdicarea de la procedura administrativă prevăzută de art. 25 din Legea 10/2001 (republicată) operează ca o situaţie de excepţie. Aceasta presupune epuizarea de către primărie a tuturor căilor investigative.
Ori, în adresa 16627/2001, Primăria Taşnad arată expres că preluarea imobilelor prin HCM 1594/19554 a fost coordonată de sfaturile populare regionale, actualele consilii judeţene, situaţie confirmată şi de protocoalele existente la dosar, încheiate de U.C.E.C.O.M. cu Sfatul Popular Regional Satu Mare, primind preluarea sarcinilor de plan şi transformarea unităţilor cooperaţiei meşteşugăreşti în întreprinderi de stat.
În acest context, este evident că nici Primăria Taşnad şi nici asociaţia reclamantă nu au întreprins investigaţie şi la Consiliul Judeţean Satu Mare, Prefectura Satu Mare pentru identificarea entităţii deţinătoare a imobilului în litigiu, preferând cu uşurinţă să recurgă la procedura prevăzută de art. 26 alin. (3) [art. 28 alin. (3)] din Legea 10/2001 republicată.
Atâta timp cât nu s-a făcut dovada investigaţiilor şi la Consiliul Judeţean Satu Mare, condiţiile prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001 nu sunt întrunite, deoarece adresa primăriei nu poate fi interpretată ca o imposibilitate de identificare a entităţii deţinătoare.
Faţă de toate aceste considerente, nereţinute de instanţa de apel, recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice este întemeiat.
Potrivit art. 313 C. proc. civ. Decizia 149 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, va fi casată, respingându-se pe fond ca neîntemeiată acţiunea A.N.C.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 149 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia şi, pe fond, respinge acţiunea formulată de U.C.E.C.O.M., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1238/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10465/200/. Civil → |
|---|
