ICCJ. Decizia nr. 1238/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1238
Dosar nr.27125/1/200.
nr. vechi 10663/2005
Şedinţa publică din 3 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 994 din11 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă contestaţia formulată de C.D. împotriva deciziei nr. 294 din 27 iulie 2004 emisă de intimata R.A. A.P.P.S., fiind anulată Decizia şi obligaţia intimatei la emiterea unei decizii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 15.000 mp situat în comuna Măgurele, judeţul Ilfov.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins ca nefondat capătul de cerere privitor la obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii şi contestaţia împotriva Ministerului Finanţelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că prin Decizia contestată nr. 294/2004, R.A. A.P.P.S., a respins ca nedovedită notificarea formulată de C.D. pentru restituirea în natură sau prin echivalent a terenului de 15.000 mp.
De asemenea, instanţa a concluzionat că respingerea notificării nu este temeinică, deoarece contestatorul C.D. are legitimarea de persoană îndreptăţită, fiind unicul succesor al autorilor săi, aşa cum rezultă din certificatul de calitate de moştenitor nr. 64 din 15 martie 2004. Terenul solicitat de contestator a aparţinut tatălui său C.G., fiind dobândit de acesta în baza unui contract de schimb autentificat sub nr. 2660 din 30 ianuarie 1939 şi prin expertiza efectuată în cauză şi necontestată de nici una din părţi, s-a identificat terenul în litigiu şi s-a constatat totodată că acesta nu este afectat de construcţii sau utilităţi, fiind amplasat în curtea R.A. A.P.P.S.
Instanţa a concluzionat că intimatei îi revenea sarcina probaţiunii trecerii cu titlu a terenului în proprietatea statului şi nu contestatorului, iar incidenţa art. 5 din Legea nr. 10/2001 a fost considerată ca nejustificată şi nesusţinută prin probe.
Prin Decizia civilă 937 A din 26 mai 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul A.P.P.S. reţinând că D.C. acceptând tacit succesiunea autorului său, proprietarul terenului litigios se legitimează ca persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Identificarea terenului a avut loc cu ocazia întocmirii raportului de expertiză topometrică, împotriva căreia nu au fost formulate obiecţiuni de intimata R.A. A.P.P.S., iar dovada preluării terenului de către stat este chiar deţinerea acestuia de către intimată.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu fiind preluat de stat şi administrat de o unitate de stat nu putea face obiectul restituirii în temeiul Legii nr. 18/1991.
Împotriva deciziei nr. 937 A din 26 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a declarat recurs R.A. A.P.P.S., prin care a invocat nulităţile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. sub următoarele aspecte:
- Petentul nu şi-a probat dreptul de proprietate asupra terenului solicitat, deoarece actul de schimb face trimitere pentru identificarea terenului la contractul de vânzare-cumpărare, iar expertiza topometrică efectuată în baza soluţionării notificării fiind extrajudiciară nu poate înlocui expertiza tehnică solicitată de regie.
- Contestatorul nu s-a probat calitatea de succesor acceptant deoarece succesiunea autorului său C.I.G. s-a deschis în 1940, deci anterior perioadei de incidenţă a Legii nr. 10/2001, astfel că pentru acesta cererea de restituire nu are valoarea de depunerea în termenul de acceptare a succesiunii, iar certificatul de moştenitor din 15 martie 2004 este eliberat peste termenul prevăzut în Codul civil şi cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001.
- Contestatorul nu a probat că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului de la persoana îndreptăţită sau de la antecesorul acestuia conform art. 22.1 lit. d) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2004.
- Instanţa de apel a respins nejustificat proba cu acte cerută de R.A. A.P.P.S. şi nu a verificat dacă terenul în suprafaţă de 15.000 mp a fost inclus în suprafaţa de teren de 3,24 ha, nerestituită prin adeverinţa nr. 5667 din 2 octombrie 2001 şi deci dacă nu cumva este exceptată potrivit art. 8 de la incidenţa Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, contestatorul a probat dreptul de proprietate al antecesorului său asupra terenului de 15.000 mp înfăţişând actul de schimb autentificat sub nr. 4711 din 20 ianuarie 1939, terenul este identificat prin adresă, vecinătăţi şi planul cadastral în actul de schimb, iar expertiza topometrică efectuată în faza administrativă a soluţionării notificării la cererea R.A. A.P.S., şi în prezent a unui reprezentant al regiei a confirmat amplasamentul, poziţionarea şi dimensiunile.
Este de observat că în faţa instanţei de fond, la termenul din 21 octombrie 2004 contestatorul a propus efectuarea unei noi expertize topometrice la care recurenta s-a opus, astfel că în final contestatorul a înţeles să uzeze de expertiza întocmită în faza administrativă în privinţa căreia nu au existat obiecţiuni de nici o parte.
Raportat la poziţia părţilor instanţa a înţeles să folosească respectivul raport ca material probator. De altfel, nici în apel şi nici în faza recursului R.A. A.P.P.S., nu a evidenţiat eventualele deficienţe ale raportului de expertiză pentru a se putea motiva încuviinţarea unei expertize judiciare, la a cărei efectuare R.A. A.P.P.S. s-a opus iniţial.
Încuviinţarea unei atari probe se justifică în faza apelului doar în măsura în care se circumscrie criticilor aduse instanţei de fond în admiterea ori administrarea probatoriului şi în măsura în care administrarea acestora ar fi fost de natură să ducă la îndreptarea greşelilor comise de aceasta.
Ori, în cauză, o astfel de culpă nu poate fi imputată nici intimatului-contestator şi nici instanţei.
Cu totul nejustificat se contestă calitatea intimatului de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 în accepţiunea art. 3 din această lege.
În dovedirea legitimării de persoană îndreptăţită C.D. a ataşat notificării actele de stare civilă şi certificatul de calitate de moştenitor nr. 64 din 15 martie 2004 care atestă calitatea acestuia de unic succesor al lui C.D., proprietarul terenului în litigiu.
Susţinerile recurentei referitoare la semnificaţia cererii de acordare a măsurilor reparatorii şi limitarea efectelor Legii nr. 10/2001 numai la succesiunile deschise ulterior datei de 6 martie 1945, precum şi excepţia tardivităţii emiterii certificatului de moştenitor, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 700 C. civ. urmează a fi înlăturate.
În afară de faptul că D.C. în calitatea sa de succesor sezinar a intrat în stăpânirea bunurilor făcând parte din masa succesorală a autorului său, acceptând tacit succesiunea, fără a uza în acest scop de efectele art. 3 din Legea nr. 10/2001, această calitate de unic succesor a fost atestată de certificatul de calitate nr. 64 din 15 martie 2004.
Susţinerile recurentei privind nevalabilitatea certificatului emis după expirarea termenului de 6 luni, are la bază confuzia între termenul limită de manifestare a opţiunii succesorale prevăzut de art. 700 C. civ. şi actele, certificatul de moştenitor sau de calitate, pentru care Legea nr. 36/1995 nu prevede nici o limită temporară.
S-a mai obiectat de recurentă faptul că intimatul-contestator nu a probat faptul preluării terenului de către stat şi a titlului sub care a avut loc această preluare.
Este adevărat că de principiu şi în acord cu pct. 22.1 lit. c) din HG nr. 498/2003 solicitantului îi revine obligaţia de a indica titlul cu care bunul a fost preluat de către stat.
Practic însă s-a dovedit că foştii proprietari sau moştenitorii acestora nu deţin informaţii în acest sens fie pentru că ei înşişi nu au fost informaţi de către autorităţile statului la momentul preluării fie pentru că nu există acte de preluare şi nici temeiuri de drept, trecerea în proprietatea statului îmbrăcând forma preluărilor în fapt.
Intimatul C.D. se găseşte într-o asemenea situaţie, dar împrejurarea neînlăturată de recurentă cu o probă contrară, cum că deţine în administrare de la stat terenul a cărui restituire se solicită, creează prezumţia că terenul a fost preluat de stat.
Susţinerile recurentei potrivit cărora terenul în litigiu nu face obiectul de incidenţă al Legii nr. 10/2001, fiind exceptat de prevederile art. 8 din această lege, sunt neîntemeiate.
Adeverinţa nr. 5667 din 2 octombrie 1971 de reconstituire a dreptului de proprietate în privinţa terenului de 4,52 ha cu care antecesorul contestatorului s-a înscris în C.A.P. Măgurele nu se referă la terenul în litigiu.
Intimatul a figurat în registrele agricole du două suprafeţe de teren, una de 5,66 ha cu care s-a înscris în C.A.P., iar cealaltă de 1,5 ha, preluată de stat şi administrată de R.A. A.P.P.S.
În perimetrul suprafeţei de 1,5 ha situată în tarlaua TV 2 cartier oraş, aflată în proprietatea statului şi în administrarea recurentei, reconstituirea dreptului de proprietate nu se putea face în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că nu se poate pune în discuţie incidenţa excepţiei prevăzute de art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Terenul nu se afla în extravilanul localităţii, iar regimul său periodic al acestuia nu este reglementat de Legea nr. 18/1991, astfel că acordarea măsurilor reparatorii în privinţa acestuia se face în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru cele expuse mai sus, recursul declarat de R.A. A.P.P.S. este nefondat şi va fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta R.A. A.P.P.S. împotriva deciziei civile nr. 937/A din 26 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1555/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 121/2006. Civil → |
|---|
