ICCJ. Decizia nr. 1232/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1232
Dosar nr. 9227/54/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ., a reţinut următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2017/2005, reclamantul C.Z.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC C.E.R. SA ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 979 din 20 mai 2005 emisă de pârâtă şi acordarea despăgubirilor în echivalent pentru imobilele ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 83/1976.
Reclamantul a arătat în motivare că prin Decretul nr. 83/1976 i-a fost expropriată suprafaţa de teren de 700 mp şi un imobil, casă de locuit situat în Rovinari, judeţul Gorj, iar prin Decizia contestată emisă de pârâtă, urmare a notificării cu nr. 371/E din 19 august 2001, s-a stabilit cu titlu de ofertă echivalentul despăgubiri pentru bunurile expropriate, în sumă de 26.306.775 lei fie în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital fie în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Pârâta a formulat întâmpinare arătând că în schimbul terenului expropriat de 250 mp reclamantul a primit gratuit prin procesul-verbal din 30 iulie 1976 parcela nr. 92 în satul Nou, Iaşi , comuna Draguţeşti, conform deciziei nr. 72 din 27 mai 1976, pentru construirea unei case, iar despăgubirile stabilite conform deciziei contestate reprezintă o valoare reală.
Prin sentinţa civilă nr. 127 din 28 martie 2006 Tribunalul Gorj a admis acţiunea, a anulat Decizia contestată cu nr. 979 din 20 mai 2005 emisă de pârâtă constatându-se că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent privind diferenţa de valoare neprimită la momentul exproprierii pentru imobilele construcţii ce au făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 83/1976.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 652 din 7 septembrie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C.E.R. SA cu motivarea că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (4) şi (7) din Legea nr. 10/2001 republicată precum şi dispoziţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, găsind criticile pârâtei ca lipsite de temei legal.
În termen legal, pârâta SC C.E.R. SA a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica privind următoarele aspecte:
Deşi s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile titlului VII din Legea nr. 245/2005 în sensul că instanţele nu mai au competenţa de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii, totuşi s-au pronunţat stabilind cuantumul despăgubirilor în sensul că s-a menţionat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii constând în diferenţa de valoare între cea actuală şi cea încasată la data exproprierii pentru imobilele construcţii.
Se susţine de asemeni că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 din Lgea nr. 10/2001 având în vedere faptul că imobilul casă de locuit şi anexele sunt demolate în totalitate, iar stabilirea cuantumului final al măsurilor intră în competenţa Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
Analizând Decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge recursul de faţă, ca nefondat, pentru cele ce succed.
În condiţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri reparatorii adiacente, deciziile / dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta.
Iar conform art. 5 şi art. 6 al aceluiaşi text, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primire dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va trimite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurilor de despăgubire.
Aşadar, după modificarea Legii nr. 10/2001 stabilirea măsurilor reparatorii se acordă potrivit Legii speciale 247/2005, după procedura instituită de titlul VII.
Răspunzând astfel motivelor de recurs dezvoltate de recurenta-pârâta SC C.E.R. SA, Înalta Curte constată că instanţele de fond şi de apel au aplicat corect incidenţa în cauză a Legii 247/2005, iar recursul este nefondat, astfel că va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.E.R. SA împotriva deciziei nr. 652 din 7 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
6
| ← ICCJ. Decizia nr. 1338/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1141/2006. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
