ICCJ. Decizia nr. 1315/2006. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1315
Dosar nr. 34564/1/200.
Nr. vechi 12062/2004
Şedinţa publică din 6 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Contestatorii I.M.G., I.M.M., I.M.V., I.V.M. şi F.M.R. au formulat, în temeiul Legii nr.10/2001, contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 55 din 14 iulie 2003, emisă de Primarul comunei Vizantea, Livezi, judeţul Vrancea, prin care le-au fost respinse notificările nr. 29/2001 şi 65/20001, privind restituirea unei locuinţe şi a terenului aferent, imobil situat în această comună.
Prin sentinţa nr. 279 din 17 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că autorii contestatorilor, I.A. şi I.M. au avut în proprietate imobilul compus din 179 mp şi construcţia ce se afla pe acesta, însă l-au înstrăinat în anul 1957.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 120 din 5 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs contestatorii, susţinând în esenţă, că hotărârile judecătoreşti anterioare, pronunţate în procese ce au avut ca obiect acelaşi imobil sunt nelegale, că tatăl lor a fost obligat, din cauza lipsurilor materiale, să cedeze imobilul fostei CAP, că înstrăinarea nu a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor legale, că preluarea imobilului a avut caracter abuziv, situaţie în care sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent şi că nu întreg imobilul a fost înstrăinat de autorii lor.
Recursul este nefondat.
Autorii contestatorilor I.A. şi I.M. au dobândit, prin cumpărare, la data de 6 mai 1946 imobilul compus din teren, în suprafaţă de 179 mp şi construcţia aflată pe el, situat în comuna Vizantea, fostul judeţ Putna, însă imobilul a fost înstrăinat de I.M., conform înscrisului intitulat „chitanţă" fostei GAC Vizantea, cu preţul de 10.000 lei, sumă ce i-a fost plătită cu dispoziţia de plată nr. 151/1957 (filele 49 şi 50 din dosarul instanţei de fond).
Cu privire la constatarea nulităţii actului de vânzare-cumpărare, reclamanţii au formulat acţiuni, respinse ca nefondate, prin hotărâri rămase irevocabile (sentinţele civile nr. 903 din 22 mai 1995 şi 935/1998 pronunţate de Judecătoria Panciu), fiind astfel stabilită, cu autoritate de lucru judecat, valabilitatea înstrăinării imobilului de către autorul contestatorilor, fostei GAC, iar legalitatea acestor hotărâri judecătoreşti nu mai poate fi verificată pe calea recursului declarat în prezenta cauză.
Instanţele au reţinut corect şi faptul că nu a fost făcută dovada susţinerii contestatorilor, în sensul că nu întreg imobilul a fost înstrăinat şi că autorilor lor le-ar mai fi rămas în proprietate o parte din construcţie.
În atare situaţie, cum preluarea imobilului de către fosta GAC nu a avut caracter abuziv, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, iar contestatorii nu au calitatea de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute în această lege.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii I.G., F.R., I.V., I.M. şi V.I. împotriva deciziei civile nr. 120 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1663/2006. Civil | ICCJ. Decizia nr. 94/2006. Civil → |
|---|
